Maestrul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă, astăzi, la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac. Actorul a fost operat aseară de colecist, iar, în urma intervenţiei starea i s-a agravat. Pe 22 octombrie, maestrul a fost dus, de urgenţă, la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Floreasca din Capitală, prezentând o septicemie în fază avansată, care i-a afectat inima, plămânii şi creierul. Săptămâna trecută, sănătatea actorului s-a ameliorat, însă, la scurt timp, a făcut o recădere. Din cauza infecţiei cu stafilococ auriu, răspândită la nivelul întregului corp, actorul a intrat în şoc septic. “M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea…”, sintetiza maestrul relaţia specială, de o viaţă, pe care a avut-o cu reflectoarele. [evz][jurnalul]

___MASS MEDIA__________________________________________

“Libertatea”, 29 octombrie 2009

    Nu cred că a existat vreun an, din cei aproape 20 de gazetărie, în care să nu îmi fi încrucişat condeiul cu Corneliu Vadim Tudor. Bine, nici el nu mi-a rămas dator, eu fiind un adevărat abonat la “Săptămîna pe scurt”. Cu toate acestea, nu ne-am dat în judecată, iar, precum adevăraţii polemişti, n-am ţinut ură unul altuia. Nu sînt, deci, un fan al lui Vadim Tudor, dar un adevăr trebuie spus, pentru că doar el ne va face liberi, cum se spune în Scriptură. Vadim Tudor este singurul om politic din România care stă de 20 de ani singur în picioare şi nu şi-a schimbat opţiunile.

    În privinţa UDMR-ului a avut dreptate, iar duşmanii săi cei mai înrăiţi n-au putut demonstra că este implicat în vreo afacere. Lovit din toate părţile, trădat pînă şi de cei mai apropiaţi colaboratori, Vadim Tudor merge mai departe. Cu o încrîncenare care pe unii îi sperie.
    Daţi-mi voie să cred că alegerile prezidenţiale vor fi influenţate decisiv de Vadim Tudor şi de electoratul PRM. E deja previzibil că în turul II vor rămîne Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Probabil scîrbiţi, votanţii lui Crin Antonescu nu se vor mai prezenta la urne, iar cei ai lui Sorin Oprescu se vor întoarce în matca PSD. Disciplinat, electoratul PRM va merge la vot şi va pune ştampila cu cine îi va indica Vadim, urmînd, astfel, să fie decisiv în bătălia pentru Cotroceni.
    Ignorat voit de unii, sau izolat de alţii, Vadim Tudor creşte în sondaje. Criza şi nemulţumirea oamenilor duc la îngroşarea rîndurilor PRM. Dreapta europeană are succese remarcabile, iar România nu poate face excepţie. În 2000, Vadim Tudor a ajuns în finală, iar vremurile nu erau aşa de proaste ca acum. Aşa că atenţie la Vadim!

Florian BICHIR

Nr. 33 / 17.10.2009

Influenţa lui Marin Sorescu în activitatea publică a d-nei Angela Stoica (precizări la o petardă fumigenă)

 Premieră în viaţa politică a Văii Jiului

Joi, 25 octombrie 2009, după lupte seculare care au durat aproape trei luni, la Vulcan s-a consemnat o premieră în viaţa politică a Văii Jiului. Pentru prima dată, de la apariţia Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, a fost organizată o dezbatere publică la cererea expresă a unei asociaţii „legal constituite”, conform art. 6, alin. 7 din această lege. Meritul principal: Asociaţia Pro Democraţia Club Lupeni – Valea Jiului.

Din păcate, dezbaterile au fost conduse de d-na consilier local Angela Stoica, a cărei lipsă de experienţă în organizarea unor astfel de întruniri şi-a spus cuvântul. Deşi doamna a repetat cu obstinaţie că „s-a făcut tot ce s-a putut” şi că „s-a dat tot concursul” pentru buna reuşită a acestei acţiuni, totuşi se pare că memoria i-a jucat nişte feste:

- nu a fost trimis către mass-media, măcar către acele ziare care au obligaţia contractuală să publice proiectul de hotărâre, încălcându-se art. 6, alin 1 din legea 52/2003, deşi acest proiect, referitor la criteriile de repartizare a locuinţelor din fondul locativ, a fost depus la 28 iulie 2009;

- participanţii la întâlnire nu au primit o copie a proiectului de hotărâre, aşa că au asistat la discuţii mult mai atenţi, încercând să înţeleagă din discuţii despre ce este vorba.

Totuşi, cca. jumătate din participanţi nu s-au aflat în această situaţie. Mă refer aici la membri PDL, care, de altfel, nici nu aveau nevoie de textul propunerii aflate în dezbatere. Pregătiseră dinainte întrebările ce trebuiau puse.

Aici intervine, implacabil, în derularea discuţiilor, o latură mai puţin cunoscută a d-nei consilier local Angela Stoica: pasiunea pentru poezie.

Lipsa de interes pentru dialog a lui Marin Sorescu face victime

Ştiu că mulţi dintre dvs. veţi fi surprinşi să citiţi asta, că mulţi dintre dvs. nu aţi bănuit-o de astfel de preocupări intelectuale, că mulţi dintre dvs. nu v-aţi pus niciodată problema cu ce îşi umple timpul o creatoare de plăcinte cât timp acestea se coc în cuptor. Vă sugerez să lecturaţi următoarele versuri ale unui candidat la premiul Nobel  pentru literatură (M. Sorescu – Am zărit lumina):

„Am zărit lumina pe pământ / Şi m-am născut şi eu / Să văd ce mai faceţi. / Sănătoşi? Voinici? / Cum o mai duceţi cu fericirea? / Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. / Nu am timp de răspunsuri, / Abia daca am timp să pun întrebări.

……………………………………

Nu aţi înţeles ce legătură au versurile de mai sus cu dezbaterea publică de joi? Simplu! La un moment dat, pe neaşteptate, d-na Angela Stoica anunţă că întâlnirea trebuie să se termine deoarece, în sala de şedinţe a Consiliului Local, urmează să aibă loc o altă dezbatere, pe o altă temă. După ce se puseseră multe întrebări care îşi aşteptau răspunsul de la iniţiatorul propunerii.

Cred că v-aţi dat seama că, preocupată cu conducerea dezbaterilor, distinsa doamnă a uitat să precizeze care este timpul alocat discuţiilor şi să le organizeze astfel încât să mai poate lua cuvântul şi oameni simpli, veniţi să afle despre ce se discută şi eventual să propună amendamente, nu doar să obstrucţioneze sau să arunce petarde.

Petarde fumigene aruncate cu premeditare

Iată-mă ajuns la unul dintre motivele principalele motive ale acestei poziţii publice: lămurirea unui aspect aruncat în discuţie, ca o petardă de dezinformare, cu premeditare, atunci când nu mai era timp pentru eventuale lămuriri. Obişnuitul aruncător de serviciu: dl. Barbu Pompiliu, normal.

„Pe ce criterii am repartizat locuinţa pentru fratele dumneavoastră?” – m-a întrebat distinsul coleg, încercând să sugereze lumii că există un motiv pentru care ar trebui să mă ascund mai degrabă decât să vin cu pretenţii de reformare a sistemului de acordare a locuinţelor în Vulcan, întrucât unui frate al meu i-a fost repartizată o locuinţă în blocul G8.

Pentru liniştea interioară a colegului meu, îl informez că deocamdată, nu există întrebare referitoare la activitatea mea de consilier local de care să îmi fie ruşine. Referitor la întrebarea de mai sus, fac pe această cale precizările pe care în cadrul şedinţei nu le-am putut face:

- deşi eram membru al comisiei de locuinţe la acea perioadă, datorită unor probleme de serviciu nu am putut participa la lucrările în care s-a discutat repartizarea locuinţelor din blocul G8;

- în cadrul şedinţei de consiliu local în care au fost aprobată lista cu repartiţiile respective am anunţat că nu particip la vot, conform art. 46 din Legea 215/2001, care interzice aceasta consilierilor locali care au un interes patrimonial în problema pusă în discuţie prin soţ, afini sau rude de până la al patrulea grad de rudenie inclusiv;

- fratele meu, la acea dată era căsătorit şi aştepta un copil. Din câte îmi amintesc, există cazuri de repartiţii în acel bloc pentru persoane singure. Din acest motiv, cred că nu ar fi fost ultimul pe lista de prioritate;

- am fost informat că multe din acele locuinţe sunt nefolosite de cei care le-au primit. Fratele meu locuieşte efectiv, cu soţia şi copilul lor, în garsoniera repartizată în blocul G8, de unde rezultă că ei chiar aveau nevoie de acea locuinţă.

Domnule consilier, dacă puteţi dovedi că am influenţat acea repartiţie de pe poziţia mea de consilier local, dacă puteţi dovedi că am făcut vreo concesie sau vreun serviciu, de orice fel, în activitatea mea din consiliu urmare acelei repartiţii, vă rog public să aduceţi acele dovezi. Dacă nu, vă rog să acceptaţi că nu este nimeni atât de vinovat că am ajuns eu consilier local încât să renunţe la un drept legitim.

Totuşi, domnule Barbu, pe cuvântul dvs. de onoare… Adică, nu. Onoarea nu se găseşte chiar pe toate drumurile. Pe cuvântul dvs. de consilier local PDL că, la votarea acelei HCL nu mai cunoşteaţi nici un alt consilier care nu ar fi trebuit să participe la vot?

Nr. 31 / 26.09.2009 / PRM Vulcan

Jucătorii de şah ştiu la ce mă refer. Zugzwang este o situaţie apărută în timpul unei partide şah în care una din părţi, fiind la mutare, este silită să facă o mutare care îi aduce dezavantaj. Deci, orice ai muta, tot greşeşti.

Cam în această situaţie a intrat dl. primar Gheorghe Ile în momentul în care şi-a propus, cu orice preţ, urmare unei ambiţii absurde, să deturneze propunerea mea de stabilire a unor criterii de departajare prin punctaj a celor care solicită o locuinţă, depusă la primărie în 28 iulie 2009.

Cum, adică? Să repartizăm locuinţele la vedere, în condiţii de totală transparenţă? Să vadă toţi cetăţenii interesaţi care au fost motivele pentru care cineva a primit o locuinţă, iar altcineva, nu? Să-şi dea vulcănenii cu părerea despre importanţa şi ponderea eventualelor criterii de departajare?

Păi, de ce să-şi mai bată ei capul cu asemenea probleme când noi, cei aleşi, suntem plătiţi atât de bine încât putem gândi şi în locul lor?!

Bineînţeles că altfel ar fi stat lucrurile dacă iniţiativa subsemnatului ar fi fost abordată corect şi principial. Dacă ar fi fost considerată un instrument menit să elimine suspiciunile care însoţesc, inevitabil, activitatea de repartizare a locuinţelor. Nu era nevoie să se greşească. Poziţia zugzwang era anulată tocmai de absenţa confruntării.

Povestea obstrucţionării iniţiativei mele a început prin lipsa de mediatizare.

Conform legii, autoritatea administraţiei publice avea obligaţia sa publice un anunţ referitor la acest proiect de hotărâre în saitul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media. Anunţul trebuia adus la cunoştinţa publicului cu cel puţin 30 de zile înainte de dezbaterea în Consiliul Local, astfel încât, cei interesaţi poată trimite în scris propuneri, sugestii, recomandări.

Propunerea mea a fost ascunsă atât de bine într-un ungher al saitului www.e-vulcan.ro încât multe din persoanele care au căutat-o în mod expres au avut probleme să o găsească. În holul primăriei a fost pus un anunţ la fel de greu de observat. Despre transmiterea către presă, nici vorbă de aşa ceva!

Tot ce s-a făcut, în acest sens, a fost făcut la limita de jos a respectării legii şi în dispreţ evident faţă de drepturile legale ale cetăţenilor la informare, consultare şi participare.

Legea mai obligă autoritatea publică să organizeze o întâlnire cu cetăţenii pe acest subiect, daca acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită.

La apelul meu public adresat ONG-urilor din Valea Jiului pentru implicare, Asociaţia Pro Democraţia Club Lupeni – Valea Jiului şi-a arătat disponibilitatea şi chiar a cerut, în scris, Primăriei Vulcan, să organizeze acea întâlnire. Din câte ştiu, solicitarea respectivei asociaţii a rămas la stadiu de … cerere.

Aici se impune o precizare. Principiile Legii 52/2003 privind  transparenţa decizională în administraţia publică, respectiv:

a) informarea în prealabil, din oficiu, asupra problemelor ce vor fi dezbătute,

b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative,

c) participarea activa a cetăţenilor la luarea deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, sunt principii respectate cu sfinţenie în ţări care se pretind democratice. Tocmai de aceea se guvernează mai bine în alte ţări. Pentru că oamenii sunt interesaţi şi sancţionează imediat orice abuz sau derapaj.

Oameni buni, trebuie să înţelegeţi! Autorităţile care ne conduc nu sunt de capul lor! Autorităţile trebuie să lucreze pentru voi şi alături de voi! Şi, nu trebuie doar să înţelegeţi aceasta, trebuie să o şi pretindeţi!

Dar, să revenim la subiect. A devenit clar pentru toată lumea că s-a udat cu multă cafea efortul intelectual de obstrucţionare a propunerii mele. Efort care a culminat cu neintroducerea proiectului de hotărâre pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local din 24 septembrie 2009. Vă mărturisesc cu sinceritate că la o astfel de mutare chiar nu m-am gândit. Nici nu aveam cum! Este ilegală. Ca şi cum, partenerul de joc şi-ar ascunde regele.

Motivaţia invocată de d-na secretar Marilena Topală în cadrul şedinţei de consiliu  este ridicolă: între timp (mai precis în 16 septembrie 2009) a mai fost depusă o notă de fundamentare cu acelaşi obiect. Nu există suport juridic pentru un astfel de motiv. Sunt convins că nici dumneaei nu a crezut ce a spus.

Se putea discuta proiectul de hotărâre care, la vot, putea fi zdrobit cu greutatea majorităţii de conjunctură PDL – PSD. Sau, putea fi amendată, modificată, astfel încât să ajungă la forma pe care au iniţiat-o ceilalţi consilieri în 16 septembrie. Aţi intuit bine: tot cu votul necondiţionat şi neexplicat al aceleiaşi majorităţi!

Probabil că strategia viitoare presupune ca, la consiliul din octombrie, după adoptarea variantei celor 4 consilieri, pe varianta subsemnatului, lăsată la urmă, discuţia să nu mai aibă rost. Observaţi că nu mai am certitudini. Orice e posibil. Se vede că nu au înţeles nimic din palma primită de la electorat la alegerile europarlamentare. Îmi permit să adresez, consilierilor PSD, invitaţia de a analiza lucid situaţia pentru a evita compromiterea definitivă într-o alianţă ilogică. 

Cât despre mine, mă voi ţine de promisiunea făcută în şedinţa de consiliu: voi sesiza organele abilitate despre săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi despre obstrucţionarea dreptului meu la iniţiativă.

 

Ciclonul „EBA” face ravagii

Huiduiala este o atitudine. Iată o legătură, la care nu m-am gândit până acum, între Elena Băsescu şi tratamentul aplicat PDL, la Ţebea.

Vă amintiţi, desigur, sloganul tinerei reprezentante a sexului frumos: „Ia atitudine!”.La ce fel de atitudine s-a gândit tânăra candidată? Este o altă discuţie.

Huiduiala de la Ţebea administrată PDL-ului este, la fel ca şi demisia ministrului Ridzi, unul dintre efectele secundare ale ciclonului „EBA”. Care, pentru formaţiunea portocalie, tinde să devină cu adevărat devastator.

La Ţebea, prezentarea PDL la depunerea coroanei de flori a fost citită de pe vreo trei rânduri şi s-a încheiat cu cuvântul „Ridzi”. Până la pronunţarea acestui nume, nu s-a auzit nici un fluier, dar, în acel moment, parcă s-a dat tonul. Parcă s-au pornit difuzoarele uitate închise.

În treacăt fie spus, când a depus PRM coroana de flori, nici nu a fost anunţat!!! Închipuiţi-vă că instalaţia de sonorizare s-a defectat tocmai în acel moment! Şi, numai în acel moment!

 „Repetiţia nu transformă minciuna în adevăr” – F.D. Roosevelt

Spre mirarea mea (ştiindu-l partener de guvernare cu PDL nu mi-am putut reprima o analogie) dl. Mircea Geoană a ţinut cam o jumătate din discurs, fără să fie încurcat în nici un fel. Până la un moment dat!

Vă rog să vă imaginaţi următoarea scenă: discurs relativ normal, legat de eveniment, fără chestiuni notabile, ieşite din comun. Intervine o pauză teatrală. Probabil, atent studiată şi exersată cu alte ocazii. După care, onorabilul prezidenţiabil şochează asistenţa prin aducerea în discuţie a unui subiect la care nu se aştepta nimeni. Care credeţi? Pensiile!!!

Ce a urmat? A încercat să mai spună ceva despre şomaj. După care… nu s-a mai înţeles ce a încercat să spună!

La TV s-au auzit huiduieli. De fapt, oamenii adresau – brusc, simultan, concomitent, în acelaşi timp şi dintr-o dată – întrebări de genul: Nu eşti, cumva, la guvernare? În ce ţară ai trăit până acum? Ce aţi făcut pentru noi de un an încoace? Ne mai vinzi mult timp gogoşi din-astea? Iar ne dai 20.000 de euro?

Observaţi că nici nu m-am referit la complicitatea tacită a autorităţilor statului, implicit a PSD, cu tendinţele autonomiste din secuime.

 Explozia mămăligii

A mai fost huiduit UDMR. Dar, asta nu se pune. Nu are, adică, nevoie de explicaţie. Nu ai voie să te apropii de sanctuarul de la Ţebea atunci când eşti părtaş la blasfemia din secuime.

Cum să reacţionezi când îţi sunt insultate memoria şi inteligenţa în acest fel? Şi, până când să se lase românul luat de prost într-un mod atât de flagrant? Până când să se resemneze cu statutul de simplu decor la exerciţiile retorice ale unor îmbuibaţi care ne ţin cursuri despre guvernări responsabile, în interesul cetăţeanului, de parcă nu ei conduc ţara asta de 20 de ani!

Cum să reacţioneze hunedorenii atunci când parlamentarul în care au investit cea mai mare încredere la alegerile din 2008 (aproape 60%) a devenit subiectul celui mai mediatizat scandal de corupţie şi este cercetat de DNA?

Românul venit la Ţebea trebuia să-l lase pe preşedintele PSD să bată iar câmpiile retorice cu chestiunile electorale arhicunoscute: „vom dubla pensiile…”, „vom majora salarii cu 50%…”, „în secunda a 2-a a guvernării noastre…”, „vom da 20000 de euro…” etc?

S-a huiduit la Ţebea? Da. Dar, ca o reacţie normală, legitimă şi chiar necesară, la insultă!

 Huiduiala ca necesitate

 Totuşi, nu credeţi în România lipseşte cronic o „cultură a  huiduielii”? Nu vi se pare că, la ce nivel de disperare s-a ajuns, în România se huiduie incredibil de puţin? Nu credeţi că, mult prea des, politicienii vin şi revin, cu nesimţire,  printre oameni şi fac cu totul altceva decât ce promiseseră? Că prea se găseşte justificare oricărui eşec de guvernare? Că, prea au, oricând, pregătit un răspuns la orice întrebare? Că, în aproape orice discurs politic, este prea mult studiu retoric şi prea puţină dorinţă de comunicare adevărată? Că nu este niciodată asumată vreo vină? Că nu răspunde nimeni pentru veritabila devalizare a economiei naţionale din ultimii 20 de ani? Nici pentru milioanele de locuri de muncă desfiinţate? Nici pentru milioanele de români auto-exilaţi de disperare prin lumea largă?

Gândindu-vă la toate acestea, nu ajungeţi la concluzia că prea lipsesc huiduielile din ţara asta?

 Să huiduiţi bine!

Ştiţi de ce, un primar care promisese cu 4 ani în urmă reabilitarea unei străzi are curaj să revină în campanie electorală şi să jure din nou, fără să clipească din ochi, că va rezolva problema dacă-i mai dai un mandat? Simplu! Nu îi este teamă că va fi huiduit!

Ba mai mult! Statistic – şi primarul respectiv ştie asta – se poate demonstra că zonele cele mai vitregite de utilităţi elementare sunt, paradoxal, cele mai sigure bazine electorale pentru primarii în funcţie! Deci, cei care ar trebui să fie cei mai revoltaţi sunt, culmea, cei mai siguri votanţi!

Pentru că, în România, cea mai eficientă strategie electorală este specularea sărăciei şi a prostiei. Strategie care nu ar fi posibilă dacă oamenii necăjiţi din ţara asta ar conştientiza că au dreptul şi chiar datoria de a huidui. Şi dacă ar huidui de fiecare dată când sunt batjocoriţi.

În Occident se huiduie relativ puţin. Huiduiala este o armă rar folosită pentru că, acolo, politicienii au depăşit stadiul evolutiv în care este nevoie de aşa ceva. Nu mai apuci să-i huidui. Au ajuns într-unul superior: al demisiilor de onoare.

Deci, nu-i mai puneţi la stâlpul infamiei pe cei care huiduie. Sunt cei care dovedesc evoluţia spiritului civic.

 

Vulcan,  17.09.2009                            Dorel Şchiopu, Preşedinte PRM Vulcan

 Precizare:

Deşi sunt PRM-ist şi am participat la toată ceremonia de la Ţebea, eu nu am huiduit. Dacă există vreo dovadă video că am spus măcar un „huo”, demisionez imediat din politică. Nu că nu aş fi avut dreptul, dar, aşa, ca fapt divers, să nu credeţi că nu sunt destui oameni simpli care exersează spiritul civic prin huiduială atunci când sunt jigniţi. Un pas înainte. Ar cam fi timpul, după 20 de ani.

[enciclopedie] [wiki] [muzeu] [crăişorul]

[Limba Română] [Românism]

Cei care au ocazia să-l urmărească pe dl. primar Gheorghe Ile vorbind liber, pot fi tentaţi să creadă – fără să se înşele – că distinsul PDL-ist întâmpină dificultăţi serioase la folosirea limbii române.

Aceia care sunt nevoiţi să-l asculte vor fi încolţiţi, implacabil, de aceeaşi impresie dacă vor analiza modul în care foloseşte dl. primar Gheorghe Ile acuzativul („proiectele care le-am făcut”, în loc de „proiectele pe care le-am făcut”) sau conjunctivul, respectiv, dativul („să deie la tinerii din…”, în loc de „să dea tinerilor din…”, cum ar fi trebuit să spună un intelectual rasat, de talia domniei sale).

Modul defectuos în care dl. primar stăpâneşte limba română este parte a unei strategii care-i permite să audă numai ce vrea şi să înţeleagă, să interpreteze – după cum doreşte – orice schimb de idei. La fel ca un personaj al nemuritorului Amza Pellea care „a avut grijă să vină din război cam surd, şi de atunci aude numai ce-i convine”.

Pentru a-l ajuta pe dl. primar să înţeleagă corect demersul subsemnatului, referitor la dezbaterea publică a proiectului de HCL privind criteriile de departajare prin punctaj a solicitanţilor unei locuinţe, în urma intervenţiei televizate a d-lui primar Gh. Ile, de la Mondo TV din 20.08.2009, se impun următoarele precizări:

1. Am invitat public asociaţiile şi ONG-urile din Valea Jiului să se implice în solicitarea unei întâlniri cu cetăţenii pe această temă. Conform Legii 52/2003, numai o asociaţie legal constituită putea face o astfel de solicitare.

 2. Apelul către locuitorii Văii Jiului se referea la promovarea dezbaterilor ce vor avea loc, la încurajarea participării la astfel de dezbateri publice, în spiritul principiilor care stau la baza legii nr. 52/2003: informarea, consultarea şi participarea activă a cetăţenilor la adoptarea deciziilor în administraţia publică.

3. Nu am spus că locuitori din alte localităţi ar putea beneficia de locuinţe sociale în Vulcan. Nu veţi putea dovedi asta. De altfel, în proiectul propus de mine unul dintre criteriile restrictive se referă la condiţia ca solicitantul unei locuinţe să aibă domiciliul în Vulcan.

Dl. primar, referindu-se la mine, este îngrijorat public că „dânsul critică, dar  nu ştie nimic. N-o condus, n-o făcut nimic în viaţa lui, nici măcar dacă construia un garaj…”.

Trec peste faptul că, probabil, domnul primar Gheorghe Ile ar fi vrut să zică “o farmacie”  şi îl liniştesc, spunându-i că – „în viaţa mea” – am aflat cel puţin următoarele:

- administraţia publică funcţionează, printre altele, pe principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale (Legea 215/2001, art. 2);

- autorităţile locale trebuie să soluţioneze treburile locale, în numele şi în interesul cetăţenilor pe care îi reprezintă (Legea 215/2001, art. 3);

- consilierii locali au dreptul să propună proiecte de hotărâri (Legea 215/2001, art. 45 şi Legea 393/2004, art. 33);

- autorităţile locale au obligaţia de transparenţă, de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de hotărâri (Legea 52/2003, art. 3).

Recunosc că nu am înţeles (am şi eu limitele mele), ce are garajul cu prefectura? Nu am voie să fac o propunere în Consiliul Local pe care mi-au cerut-o zeci de vulcăneni interesaţi de subiectul locuinţelor? Asta, pentru că nu am garaj, în timp ce alţii se pot lăuda cu o farmacie sau chiar cu două? Acest drept revine doar celor care au cel puţin 3 case şi un teren de cel puţin 7000 de mp? Pe principiul că unii au fost deştepţi şi s-au descurcat după revoluţie, iar alţii nu?

Vă propun, domnule primar, să nu-i mai ignorăm şi să nu-i mai insultăm pe oamenii simpli, stabilindu-le noi, politicienii, priorităţile! Ci, mai întâi, să-i întrebăm şi pe ei ceea ce cred.

Consider că intervenţia dvs. este un spectacol de circ ieftin, care are scopul de a ridiculiza propunerea subsemnatului şi de a deturna atenţia de la cel mai important aspect al problemei: dezbaterea publică. Aveţi grijă. Spectacolul are mulţi spectatori, aceştia plătesc bilet (taxe şi impozite), iar, conform legii 52, au dreptul să intre în scenă!

Vulcan, 22.08.2009,

Dorel Şchiopu, Consilier local PRM

Problema locuinţelor este, şi în municipiul Vulcan, una delicată, complexă, dificil de rezolvat.

Acest fapt se datorează, pe de o parte, numărului mare al celor care solicită o locuinţă, iar, pe de altă parte, posibilităţilor limitate de satisfacere a acestor solicitări.

De multe ori, repartizarea unor locuinţe din fondul locativ al municipiului Vulcan a creat, în rândul altor solicitanţi, nemulţumiri sau suspiciuni referitoare la modul în care s-au făcut respectivele repartiţii.

În spatele fiecărei solicitări de locuinţe se află oameni de diferite categorii sociale sau profesionale, cu copii, cu probleme sociale, economice sau de altă natură.

Deşi toate aceste probleme sunt foarte greu de cuantificat, sunt foarte greu de măsurat, de transpus în cifre, este necesar să stabilim o ierarhizare a cazurilor prioritare la atribuirea unei locuinţe. Acest lucru este necesar pentru eficientizarea utilizării fondului locativ aflat la dispoziţia Consiliului Local al municipiului Vulcan în vederea rezolvării cu prioritate a cazurilor urgente, dar şi pentru stabilirea unor condiţii de totală transparenţă decizională în administrarea acestui fond locativ.

Avînd în vedere cele prezentate mai sus, propun Consiliului Local al municipiului Vulcan adoptarea următoarelor:

 

C R I T E R I I

pentru stabilirea ordinii de prioritate în soluţionarea cererilor de locuinţe

 

A. Criterii restrictive

    Au dreptul la o locuinţă din fondul locativ al municipiului Vulcan, persoanele fizice care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

            1. nu deţin în proprietate o altă locuinţă, să nu fie coproprietari ai unei locuinţe, inclusiv casa de vacanţă;

            2. nu au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990;

            3. nu au beneficiat sau nu beneficiază de sprijinul statului pentru accesarea unor credite în vederea cumpărării sau construirii unei locuinţe

            4. nu deţin sau nu au deţinut, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat, cu excepţia persoanelor care au pierdut drepturile locative urmare divorţului;

            5. realizează un venit care să-i permită suportarea chiriei;

            6. au domiciliul în municipiul Vulcan.

 

B. Criterii de departajare prin punctaj

 1. Situaţia locativă actuală

a. pentru fiecare membru al familiei solicitantului care depăşeşte raportul de:

            – 2 persoane / o cameră

            – 3 persoane / 2 camere

            – 5 persoane / 3 camere

            – 6 persoane / 4 camere, se acordă                  – 2 puncte

           

b. calitatea în care locuieşte solicitantul

- chiriaş într-un spaţiu privat                              – 3 puncte

- tolerat la părinţi, copii sau alte persoane          – 1 punct

 2. Numărul de copii

      – pentru fiecare copil, până la 2 copii inclusiv     – 2 puncte

      – pentru al 3-lea şi al 4-lea copil                        – 3 puncte

      – pentru fiecare copil care depăşeşte 4 copii      – 5 puncte

Notă: Se acordă punctaj numai copiilor care urmează să locuiască efectiv împreună cu solicitantul.

 

3. Starea sănătăţii

      – handicap grav / invaliditate gr.I                        – 5 puncte

      – handicap accentuat / invaliditate gr.II               – 3 puncte

      – handicap mediu / invaliditate gr.III                   – 1 puncte

Notă: pentru fiecare membru al familiei solicitantului care posedă certificat de invaliditate / handicap şi care urmează să locuiască efectiv împreună cu acesta, se acordă un punctaj care se va cumula.

 

4. Venitul net realizat / membru de familie

      – până la 150 RON                                           – 5 puncte

      - între 151 – 300 RON                                     – 4 puncte

- între 301 – 400 RON                                     – 3 puncte

- între 401 – 500 RON                                     – 2 puncte

- între 501 – 600 RON                                     – 1 puncte

 

5. Vechimea cererii

      – între 1 – 2 ani                                                 – 1 punct

      - între 2 – 3 ani                                                 – 2 puncte

- între 3 – 4 ani                                                 – 3 puncte

- între 4 – 5 ani                                                 – 4 puncte

- peste 5 ani                                                      – 5 puncte

 

6. Studii absolvite

      – studii superioare                                             – 5 puncte

      – studii medii                                                     – 3 puncte

      – studii generale                                                – 1 punct

 

7. Vârsta solicitantului

      – între 18 – 35 de ani                                        – 1 punct

      – între 35 – 60 de ani                                        – 3 puncte

- peste 60 de ani                                               – 5 puncte

 

8. Criterii speciale

      – tinerii proveniţi din instituţii de ocrotire socială  – 5 puncte

            – persoane evacuate din locuinţă din motive care nu le sunt imputabile    – 5 puncte

            – veterani de război, văduve de război                                                   – 3 puncte

- persoane persecutate politic, eroi – martiri ai Revoluţiei din 1989         – 3 puncte

 

Comisia de locuinţe de pe lângă Consiliul Local al municipiului Vulcan va analiza cererile pentru atribuirea de locuinţe înregistrate şi va propune Consiliului Local, spre aprobare, ordinea de prioritate întocmită în baza punctajului obţinut de solicitare.

Lista de priorităţi se actualizează anual, prin Hotărâre a Consiliului Local, la propunerea Comisiei de locuinţe.

Solicitanţii care nu au primit locuinţă în anul respectiv, pot primi repartiţii în anii următori, în limita fondului locativ disponibil conform ordinii de prioritate actualizate.

Vulcan, 28.07.2009, Dorel Şchiopu, Consilier local PRM

 

Citeşte ziarul TRICOLORUL!

S-a aprins într-o altă lume, azi, 07 august 2009, Tatiana Stepa. [...]

Cu capu-n pumni, plâng a zădărnicie şi a ceaţă.
Ştirile rele mă înconjoară şi mă vlăguiesc. N-am capacitatea de a le trăi în profunzime pe toate. Pe unele pur şi simplu le sar, ştiind că în scurtă vreme vor veni altele şi mă vor încovoia. Parcă e tragicul bilanţ contabil al veacului trecut şi care n-a mai încăput la locul şi în timpul său. Se moare nebuneşte. Se moare torenţial. Se moare cu obidă. Se moare în contratimp. Se moare la nevreme.

O dezordine supremă a pus stăpânire pe noi şi pe toate cele care ne înconjoară. În oala de tuci, în care fierbeau săgeţi pentru marile lupte, fierb acum amestecate punctele cardinale. A murit anotimpul numit primăvară. A murit anotimpul numit toamnă. Zona temperată s-a scurs pe canaluri.

Fac socoteala viilor şi morţilor în existenţa cărora am intervenit de-a lungul vieţii mele. Încă sunt destui vii, dar numărul morţilor creşte înspăimântător. Parcă se trage în mine din toate părţile cu veşti rele. Vara devine un fel de ospiciu al calendarului. Iarna, la rândul ei, devine un lagăr cinic al gerului. Nu mai seamănă noaptea şi ziua între ele. Poate singura trăsătură de unire a lor rămâne frecvenţa morţilor. Şi ritualul înmor­mântării, pe care încă de tânăr îl contestam, se transformă într-un exerciţiu de lepădare, de uitare şi de păgână sărbătoare, cum îi ducem noi pe morţi în pământ şi-i lăsăm acolo, în gropi, noi plecând către casele noastre, în timp ce sporovăim şi uităm că, într-o zi, şi pe noi, conform obiceiului, ne vor duce acolo unde ne sunt gropile şi ne vor lăsa acolo, sub pământ, sub paşii lor, care se vor îndepărta încet, cu sentimentul datoriei împlinite.

Cenaclul Flacăra, cea mai puternică formă de cultură vie a celei de-a doua jumătăţi de veac XX european, a avut rostul de a oferi scenă liberă oamenilor talentaţi din România periclitată de dogmă şi de muţenie. El a dat milioanelor de spectatori o spe­ranţă, prin încăpăţânarea cu care ne adresam lor, le dădeam informaţii istorice şi cultu­rale, poezie, muzică şi dialog.

ALFABETUL CULTURII
Între tinerii care au venit cu încredere spre mine, în anul 1982, pe stadionul din Făgăraş, s-a aflat şi o fetiţă de 19 ani, Tatiana. Ea purta pe atunci numele Filipoiu şi ulterior avea să se întoarcă la numele ei de fată, Stepa. Într-o scenă care, timp de 12 ani, din 1973 până în 1985 şi, apoi, încă 19 ani, din 1990 până în 2009, a fost suprapopulată de oameni talentaţi, unii foarte talentaţi, câţiva geniali, Tatiana Stepa a adus nota ei de candoare şi de voinţă de comunicare.

Venea dintr-o familie săracă. Era îmbrăcată mo­dest. Nu voia să pară frumoasă. Era însă o fiinţă specială. A luat alfabetul culturii şi civilizaţiei de la în­ce­pu­tul său, a învăţat poezie, istorie, filozofie, dialog, re­laţii umane şi, mai ales, muzică, devenind nu nu­mai o creatoare valoroasă, cum era din naştere, ci şi o intelectuală rafinată, care ştia să se îndrepte către fo­ca­rele de cultură care-i sporeau personalitatea. Mulţi dintre cântăreţii consacraţi ai Cenaclului n-o băgau în seamă. Atitudinea lor arogantă n-o speria. O îndârjea.

Încoace, către anii noştri, câţiva colegi pe care-i susţinusem, de asemenea, au organizat la TVR o capcană pentru mine şi, în cadrul acestei capcane, unul dintre ei, de altfel foarte talentat şi tragic el însuşi, mă persifla că o preţuiesc pe Tatiana Stepa, aflată în public. Nu m-am jenat niciodată de preferinţele mele. Am mizat pe Tatiana Stepa şi am lucrat la destinul ei. N-au fost numai zile bune între noi. Dar ca­lendarul durabil le reţine pe acelea. Astfel, ultimele două cântece comune le-am scris în octombrie 2008, în drum către oraşul Mizil, unde aveam de mers la invitaţia admirabilului primar Emil Proşcan, el însuşi om de cultură şi de creaţie, la o întâlnire cu intelectualii şi cu Adrian Năstase. Semnificativ, unul dintre cântece, singurul pe care Tatiana a mai reuşit să-l imprime, grav bolnavă cum era, se numea “Mor actorii”. Şi, într-un anumit fel, era şi un cântec despre ea. Fiul meu, Andrei, legat de Tatiana şi de o mare iubire care a fost între ei, a reuşit s-o aducă în studioul nostru să imprime cântecul. Este cutremurător.

GLORIE MERITATĂ
Dar au trecut 27 de ani din momentul în care o fată din Ardeal urca timidă pe scenă şi ne dădea impresia că eternitatea însăşi, într-o formă simplă a ei, de fir de iarbă, ne încearcă privirile. Părea definitiv sănătoasă. Avea forţă de muncă. Ştia să se jertfească pentru ai ei şi pentru comunitatea în care trăia. Era luminată de o credinţă interioară puternică şi tot ceea ce scria, în materie de muzică, tot ceea ce cânta din repertoriul ei şi al tuturor colegilor ei se înnobila printr-o specială căldură umană, când vocea ei, într-adevăr incomparabilă, lua în posesie cântecul.

Ştia să înveţe. Nu pierdea vremea cu fleacuri. Lucra. Bătea ţara în lung şi în lat. A ajuns greu la o anumită stare de stabilitate a băiatului ei, pe care l-a crescut singură. În 1985, o dată cu asasinarea Cenaclului Flacăra, cei mai mulţi dintre membrii lui au intrat sub persecuţie. Nu toţi. Unii au preferat să-şi renege apartenenţa şi profesorul, să mă spurce şi au fost iertaţi de autorităţi.

Tatiana a fost trimisă în mină la Lupeni, să descarce cărbuni din vagoneţi. A ştiut să treacă şi prin această grea experienţă, continuându-şi drumul către glorie. Dar gloria ei reală, atât de meritată, s-a arătat târziu, după ce am convins-o că trebuie să vină în Bucureşti, să îi pot deschide calea către diversele emisiuni de radio şi televiziune, pe care nu le-ar fi putut onora din Valea Jiului. În 1994-1995, am lucrat ca robii. Am angajat-o ca secretar de redacţie la ziarul Vremea şi la revista Totuşi iubirea, obligând-o, conform felului meu de a vedea omul de presă, şi la învăţarea meseriei de operator de computer.

Toţi anii de atunci încoace, ea a scos reviste şi cărţi, cu banii obţinuţi putând trăi, în vremurile grele care au urmat, pe lângă ceea ce obţinea din spectacolele fără regularitate la care participa. În ultimii ani, Tatiana a lucrat pentru Ileana şi Romulus Vulpescu, care o iubeau şi pe care-i iubea.

O ZESTRE EXCEPŢIONALĂ
Am obţinut, la jumătatea deceniului al X-lea, o locuinţă pentru Tatiana. Se bucura, deşi apartamentul nu era luxos. A trebuit, în urmă cu câţiva ani, să plece din acel apartament, pentru că fusese retrocedat şi cumpărat de nişte oameni care n-aveau nevoie de chiriaşi. Fireşte, i s-a promis că, fiind evacuată, împreună cu fiul ei, i se va oferi o minimă soluţie, adică locuinţă de stat. M-am zbătut pentru această amărâtă dreptate a Tatianei. Primarii capitalei mi-au promis şi n-au făcut nimic. Le reamintesc faptul, ca să nu creadă că istoria n-are memorie.

Primarul Sectorului 3 mi-a promis, dar n-a reuşit nici el să facă nimic. În repetate rânduri, în Senat, am cerut dreptate pentru artiştii ameninţaţi în chiar condiţia lor elementară de viaţă, cum ar fi locuinţa Tatianei. Nimeni nu m-a auzit. Astfel, Tatiana Stepa pleacă din această lume, dintr-o locuinţă pe care a închiriat-o de la un particular. S-ar putea, măcar acum, să ne fie ruşine.

Încep să mă simt vinovat că mor prea mulţi oa­meni mai tineri decât mine. Cu capu-n pumni, plâng moartea atât de prematură a acestei mari cântăreţe care a făcut viaţa oamenilor mai frumoasă, prin cântecul ei. Credeam într-un timp că oamenii care plătesc totul cu suferinţă au măcar dreptul de a nu muri atât de repede. Tatiana Stepa a cunoscut toate suferiţele. Şi pe cele sociale, şi pe cele personale.

A avut tăria să urce în scenă până în ultima săptămână de viaţă. Duminică, Victor Socaciu, un alt nume în care am investit, şi nu degeaba, a invitat-o pe Tatiana Stepa la o emisiune la OTV. Cu câteva zile înainte, Marius Tucă, o personalitate atât de apropia­tă de toate valorile acestei ţări, a invitat-o pe Tatiana Stepa la Vama Veche. Şi Tatiana Stepa a fost acolo.

În dimineaţa zilei de 7 august 2009, Marius Tucă m-a sunat să-mi spună, plângând, că Tatiana Stepa a murit. Ştiam că e bolnavă, ştiam că e ameninţată, dar nu acceptam că va muri aşa curând. Mă simt din ce în ce mai singur. Îmi mor tot mai mulţi dintre copiii pe care i-am descoperit, în care am crezut, cu care am lucrat şi pe care i-am adus la glorie. Fata aceea de 19 ani care a urcat pe scenă, la Făgăraş, în 1982, nu mă putea face să cred că va muri la 46 de ani.

Tatiana Stepa lasă în urmă o zestre excepţională de cântece. Dacă suferinţa şi moartea sunt preţul acestei creaţii, mă întreb din ce în ce mai des: merită? Şi mă tem că merită. Îngăduie-ne, viaţă, să te trăim cât mai intens, ca urmele noastre să merite aceste lacrimi cu care mă despart de marea cântăreaţă care cânta “Nu ştie iarna să se îndure/ De noi, copacii fără pădure!”.

Bocet pentru Tatiana
Se-aliniază ştirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Şi, Doamne, cum peste
această voce
Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate
Furtunile au rupt pe străzi copaci,
În toate casele de sănătate
Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,
Ne amăgim că vom scăpa
în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit
destinul,
E greu şi pe pământ, şi sub pământ
Şi între noi ne măcinăm
continuu
Şi nimenea nu e de neînfrânt.

De-un timp încoace, farsa
ne îngână,
În permanentă stare de război,
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă
cu noi

Şi, Doamne, se acutizează rana
Şi te-am ruga, ai grijă,
dacă vrei,
S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pământ de flori
pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,
Mor tineri mulţi şi îi
petrec bătrâni,
E, poate, cea din urmă reuşită
A Mioriţei scăpătând la stâni

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
Furtunile au dărâmat păduri
Şi merge în pământ această voce,
De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să
murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune “Taci”,
Copacii rătăcesc fără
pădure,
Pădurea moare fără de
copaci.
07.08.2009

Adrian Păunescu

Cu ocazia Zilei Minerului le dorim tuturor ortacilor să aibă parte de bucuria liminii zilei! Noroc Bun!

IMNURILE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI [click!]
» Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor [1862-1884]
» Trăiască Regele [1884-1948]
» Zdrobite cătuşe [1948-1953]
» Te slăvim, Românie! [1953-1977]
» Trei culori [1977-1989]
» Deşteaptă-te, române! [1989-prezent]

dorel şchiopu prm vulcan

Etapa I (1 august)

Internaţional Curtea de Argeş – Oţelul Galaţi
Ceahlăul Piatra Neamţ – Steaua
CFR Cluj – Unirea Urziceni
Rapid – Politehnica Iaşi
Unirea Alba Iulia – FC Braşov
FC Timişoara – Gloria Bistriţa
FC Ploieşti – Pandurii Târgu Jiu
FC Vaslui – FC Argeş Gaz Metan Medias
Universitatea Craiova – Dinamo

Etapa a II-a (8 august)

Oţelul Galaţi – Ceahlăul Piatra Neamţ
Steaua – CFR Cluj
Unirea Urziceni – Rapid
Politehnica Iaşi – FC Timişoara
FC Braşov – FC Ploieşti
Gloria Bistriţa – Unirea Alba Iulia
Pandurii Târgu Jiu – FC Vaslui
FC Argeş Gaz Metan Medias- Universitatea Craiova
Dinamo – Internaţional Curtea de Argeş

Etapa a III-a (15 august)

Internaţional Curtea de Argeş – FC Argeş Gaz Metan Medias
Ceahlăul Piatra Neamţ – Dinamo
CFR Cluj – Oţelul Galaţi
Unirea Alba Iulia – Politehnica Iaşi
FC Timişoara – Rapid
FC Ploieşti – Gloria Bistriţa
FC Vaslui – FC Braşov
Universitatea Craiova – Pandurii Târgu Jiu
Steaua – Unirea Urziceni

Etapa a IV-a (22 august)

Rapid – Unirea Alba Iulia
Oţelul Galaţi – Steaua
Unirea Urziceni – FC Timişoara
Politehnica Iaşi – FC Ploieşti
FC Braşov – Universitatea Craiova
Gloria Bistriţa – FC Vaslui
Pandurii Târgu Jiu – Internaţional Curtea de Argeş
FC Argeş Gaz Metan Medias- Ceahlăul Piatra Neamţ
Dinamo – CFR Cluj

Etapa a V-a (29 august)

Internaţional Curtea de Argeş – FC Braşov
Ceahlăul Piatra Neamţ – Pandurii Târgu Jiu
CFR Cluj – FC Argeş Gaz Metan Medias
Unirea Alba Iulia – FC Timişoara
FC Ploieşti – Rapid
FC Vaslui – Politehnica Iaşi
Universitatea Craiova – Gloria Bistriţa
Oţelul Galaţi – Unirea Urziceni
Steaua – Dinamo

Etapa a VI-a (12 septembrie)

Rapid – FC Vaslui
FC Timişoara – FC Ploieşti
Unirea Urziceni – Unirea Alba Iulia
Politehnica Iaşi – Universitatea Craiova
FC Braşov – Ceahlăul Piatra Neamţ
Gloria Bistriţa – Internaţional Curtea de Argeş
Pandurii Târgu Jiu – CFR Cluj
FC Argeş Gaz Metan Medias- Steaua
Dinamo – Oţelul Galaţi

Etapa a VII-a (19 septembrie)

Internaţional Curtea de Argeş – Politehnica Iaşi
Ceahlăul Piatra Neamţ – Gloria Bistriţa
CFR Cluj – FC Braşov
FC Ploieşti – Unirea Alba Iulia
FC Vaslui – FC Timişoara
Universitatea Craiova – Rapid
Oţelul Galaţi - FC Argeş Gaz Metan Medias
Steaua – Pandurii Târgu Jiu
Dinamo – Unirea Urziceni

Etapa a VIII-a (26 septembrie)

Rapid – Internaţional Curtea de Argeş
Unirea Alba Iulia – FC Vaslui
FC Timişoara – Universitatea Craiova
Unirea Urziceni – FC Ploieşti
Politehnica Iaşi – Ceahlăul Piatra Neamţ
FC Braşov – Steaua
Gloria Bistriţa – CFR Cluj
Pandurii Târgu Jiu – Oţelul Galaţi
FC Argeş Gaz Metan Medias- Dinamo

Etapa a IX-a (3 octombrie)

Internaţional Curtea de Argeş – FC Timişoara
Ceahlăul Piatra Neamţ – Rapid
CFR Cluj – Politehnica Iaşi
FC Vaslui – FC Ploieşti
Universitatea Craiova – Unirea Alba Iulia
Oţelul Galaţi – FC Braşov
Steaua – Gloria Bistriţa
FC Argeş Gaz Metan Medias- Unirea Urziceni
Dinamo – Pandurii Târgu Jiu

Etapa a X-a (17 octombrie)

Rapid – CFR Cluj
Unirea Alba Iulia – Internaţional Curtea de Argeş
FC Timişoara – Ceahlăul Piatra Neamţ
FC Ploieşti – Universitatea Craiova
Unirea Urziceni – FC Vaslui
Politehnica Iaşi – Steaua
FC Braşov – Dinamo
Gloria Bistriţa – Oţelul Galaţi
Pandurii Târgu Jiu - FC Argeş Gaz Metan Medias

Etapa a XI-a (24 octombrie)

Internaţional Curtea de Argeş – FC Ploieşti
Ceahlăul Piatra Neamţ – Unirea Alba Iulia
CFR Cluj – FC Timişoara
Universitatea Craiova – FC Vaslui
Oţelul Galaţi – Politehnica Iaşi
Steaua – Rapid
Pandurii Târgu Jiu – Unirea Urziceni
FC Argeş Gaz Metan Medias- FC Braşov
Dinamo – Gloria Bistriţa

Etapa a XII-a (31 octombrie)

Rapid – Oţelul Galaţi
Unirea Alba Iulia – CFR Cluj
FC Timişoara – Steaua
FC Ploieşti – Ceahlăul Piatra Neamţ
FC Vaslui – Internaţional Curtea de Argeş
Unirea Urziceni – Universitatea Craiova
Politehnica Iaşi – Dinamo
FC Braşov – Pandurii Târgu Jiu
Gloria Bistriţa – FC Argeş Gaz Metan Medias

Etapa a XIII-a (7 noiembrie)

Internaţional Curtea de Argeş – Universitatea Craiova
Ceahlăul Piatra Neamţ – FC Vaslui
CFR Cluj – FC Ploieşti
Oţelul Galaţi – FC Timişoara
Steaua – Unirea Alba Iulia
FC Braşov – Unirea Urziceni
Pandurii Târgu Jiu – Gloria Bistriţa
FC Argeş Gaz Metan Medias- Politehnica Iaşi
Dinamo – Rapid

Etapa a XIV-a (21 noiembrie)

Internaţional Curtea de Argeş – Unirea Urziceni
Rapid – FC Argeş Gaz Metan Medias
Unirea Alba Iulia – Oţelul Galaţi
FC Timişoara – Dinamo
FC Ploieşti – Steaua
FC Vaslui – CFR Cluj
Universitatea Craiova – Ceahlăul Piatra Neamţ
Politehnica Iaşi – Pandurii Târgu Jiu
Gloria Bistriţa – FC Braşov

Etapa a XV-a (28 noiembrie)

Ceahlăul Piatra Neamţ – Internaţional Curtea de Argeş
CFR Cluj – Universitatea Craiova
Oţelul Galaţi – FC Ploieşti
Steaua – FC Vaslui
Unirea Urziceni – Gloria Bistriţa
FC Braşov – Politehnica Iaşi
Pandurii Târgu Jiu – Rapid
FC Argeş Gaz Metan Medias- FC Timişoara
Dinamo – Unirea Alba Iulia

Etapa a XVI-a (5 decembrie)

Internaţional Curtea de Argeş – CFR Cluj
Ceahlăul Piatra Neamţ – Unirea Urziceni
Rapid – FC Braşov
Unirea Alba Iulia - FC Argeş Gaz Metan Medias
FC Timişoara – Pandurii Târgu Jiu
FC Ploieşti – Dinamo
FC Vaslui – Oţelul Galaţi
Universitatea Craiova – Steaua
Politehnica Iaşi – Gloria Bistriţa

Etapa a XVII-a (12 decembrie)

CFR Cluj – Ceahlăul Piatra Neamţ
Oţelul Galaţi – Universitatea Craiova
Steaua – Internaţional Curtea de Argeş
Unirea Urziceni – Politehnica Iaşi
FC Braşov – FC Timişoara
Gloria Bistriţa – Rapid
Pandurii Târgu Jiu – Unirea Alba Iulia
FC Argeş Gaz Metan Medias- FC Ploieşti
Dinamo – FC Vaslui [sursa fan club]

DRAPELUL ROMÂNIEI

Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului Ţării Româneşti, ci al unităţilor miliţiei pământene şi al navelor comerciale, datează din 1834, pe timpul domniei lui Al. D. Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâşia roşie la partea superioară şi cea albastră la partea inferioară.Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, ţinând în ghiare un buzdugan şi o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar şi laur; în colţuri, erau pictate acvile. Pornindu-se de la Hatişeriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adepţii “Partidei Naţionale” vor vedea în acest tricolor simbolul naţional al tuturor românilor.În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, vor arbora drapelul albastru, galben, roşu, cu albastru la hampă. Aşa va fi şi consfinţit, ca drapel naţional, prin Decretul nr.252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti, deşi, iniţial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, aşa cum fuseseră ele arborate de revoluţionarii români din Ardeal la Adunarea Naţională de la Blaj din 26 aprilie. Iniţial, tricolorul românilor ardeleni a fost albastru, alb, roşu, cu benzile pe orizontală, pe alb fiind scris cu auriu “VIRTUS ROMANA REDIVIVA” (Virtutea romană reînviată). În decursul revoluţiei însă, treptat, toate drapelele românilor vor înlocui albul cu galben.Ca drapel naţional, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza, fâşia roşie a fost dispusă la partea superioară. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul ţării cât şi drapelele şi stindardele unităţilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisă, culoarea “rece”, lângă hampă.

Sesiunea iunie – iulie 2009 ♦ 1 – 8 mai 2009 Înscrierea candidaţilor ♦ 22 – 23 iunie 2009 Limba şi literatura română – proba A – proba orală ♦ 23 – 24 iunie 2009 Limba şi literatura maternă – proba C – proba orală ♦ 24 – 25 iunie 2009 Limba şi literatura modernă – proba B – proba orală ♦ 26 iunie 2009 Limba şi literatura română – proba A – proba scrisă ♦ 29 iunie 2009 Limba şi literatura maternă – proba C – proba scrisă ♦ 30 iunie 2009 Proba obligatorie a profilului – proba D – proba scrisă ♦ 1 iulie 2009 O probă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării – proba E – probă scrisă sau practică. ♦ 2 iulie 2009 O probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare corespunzătoare specializării – proba F – probă scrisă sau practică ♦ 5 iulie 2009 Afişarea rezultatelor (până la orele 16:00) şi depunerea contestaţiilor (orele 16:00 – 20:00) ♦ 7 – 8 iulie 2009 Rezolvarea contestaţiilor ♦ 9 iulie 2009 Afişarea rezultatelor finale.

[http://www.bacalaureatul.ro/]

Trebuiau să poarte un nume # de Marin Sorescu

E m i n e s c u  n-a existat. // A existat numai o ţară frumoasă / La o margine de mare / Unde valurile fac noduri albe, / Ca o barbă nepieptănată de crai / Şi nişte ape ca nişte copaci curgători / În care luna îşi avea cuibar rotit. / Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli / Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, / Sau mai simplu: ciobani şi plugari, / Cărora le plăcea să spună, / Seara, în jurul focului poezii – / “Mioriţa” şi “Luceafărul” şi “Scrisoarea III”. / Dar fiindcă auzeau mereu / Lătrând la stâna lor câinii, / Plecau să se bată cu tătarii / Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii / Şi cu turcii. / În timpul care le rămânea liber / Între două primejdii, / Aceşti oameni făceau din fluierele lor / Jgheaburi / Pentru lacrimile pietrelor înduioşate, / De curgeau doinele la vale / Pe toţi munţii Moldovei şi ai /Munteniei / Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei / Şi ai altor ţări româneşti. / Au mai existat şi nişte codri adânci / Şi un tânăr care vorbea cu ei, / Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt? / Acest tânăr cu ochi mari, / Cât istoria noastră, / Trecea bătut de gânduri / Din cartea cirilică în cartea vieţii, / Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii, / Care îi ieşeau mereu fără soţ. / Au mai existat şi nişte tei, / Şi cei doi îndrăgostiţi / Care ştiau să le troienească toată floarea / Într-un sărut. / Şi nişte păsări ori nişte nouri / Care tot colindau pe deasupra lor / Ca lungi şi mişcătoare şesuri. // Şi pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, /Un singur nume, /Li s-a spus Eminescu.

Peremiştii din Vulcan defilează tot cu Ioan Dorel Şchiopu în frunte

Sâmbătă, 13 iunie a.c., în sala de festivităţi a Grupului Şcolar “Mihai Viteazu” Vulcan s-a desfăşurat conferinţa municipală a filialei PRM din această localitate. Nu trebuie să mire faptul că adunarea de partid a avut loc într-un spaţiu aparţinând unei unităţi de învăţământ. Este deja ceva obişnuit ca, dat fiind numărul mare al participanţilor şi al invitaţilor, asemenea conferinţe să fie găzduite de sala din clădirea-anexă celei a grupului şolar propriu-zis.

Dacă, în septembrie anul trecut, peremiştii vulcăneni n-ar fi fost evacuaţi în mod abuziv din sediul lor, nici nu s-ar fi pus problema locului în care să fie convocaţi delegaţii participanţi la conferinţă. Dar cui îi trecea atunci prin minte aşa ceva? Chiar dacă unii vor zice că “bag în ele” – vă rog să mă credeţi, pentru c-am văzut cu ochii mei -, cu delegaţii veniţi la conferinţă şi cu cei câţiva invitaţi de la PNG, aliatul PRM-ului la alegerile europarlamentare, sala s-a umplut. Lucrările conferinţei au fost conduse de Daniel Moraru, secretarul organizaţiei judeţene a P.R.M. Ioan Dorel Şchiopu, preşedintele filialei peremiste vulcănene, a prezentat rapoartele de activitate, care se fac auzite în astfel de ocazii. Departe de mine să-i ridic osanale lui Dorel Şchiopu, dar adevărul este că – aşa cum au confirmat colegii lui de la judeţ – numele său a devenit un brand pentru PRM-ul din Vulcan. Mai mult, lucru recunoscut şi de duşmanii lui, Ioan Dorel Şchiopu, în calitate de consilier local, este unul dintre foarte puţinii consilieri locali care au îndrăzneala să-l pună cu botul pe labe pe primarul Gheorghe Ile. Şi, spunând asta, ajung la ceea ce ar fi dorit Ioan Dorel Şchiopu. Să lase altcuiva greul şi frâiele de la conducerea filialei PRM Vulcan, pentru ca el să se ocupe mai mult cu activitatea de consilier. Care-i ia mult timp şi efort, tocmai fiindcă o face temeinic. De treaba asta nu au vrut însă să audă nicidecum mai marii de la judeţ. Şi, sâmbătă, în sala de festivităţi, nici membrii PRM, participanţi la conferinţă. Astfel că Ioan Dorel Şchiopu a fost ales pentru un nou mandat în fruntea filialei PRM Vulcan. Cu unanimitate de voturi. Amănunt pe care-l dedic în mod special acelora care, doar auzindu-i numele liderului peremist vulcănean, le dispare pe loc somnul.

Gheorghe Olteanu, Ziarul Văii Jiului

Mulţumim pentru încredere!

Ioan Dorel Şchiopu

Ortodocşii serbează, duminică, la 50 de zile după Paşti, Rusaliile, adică Pogorârea (Coborârea) Duhului Sfânt sau Cincizecimea, unul dintre marile praznice împărăteşti ale Mântuitorului, în care a fost alcătuită prima comunitate creştină, nucleul Bisericii de mai târziu.

Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh, numită în popor şi Duminica mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor şi cu care se încheie descoperirea faţă de lume şi de creaţia lui Dumnezeu.

Sărbătoarea cade întotdeauna la 10 zile dupa Înălţare sau la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei praznicul Cincizecimii. Este întotodata sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe apostoli, pentru început aceştia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă cunoscută învăţătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul).

Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceştia au devenit “preaînţelepţi”, fiind umpluţi de “lumina, râvna şi toate harurile dumnezeieşti”. Abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând – de la oameni simpli la împăraţi – pe mulţi la credinţă. Începutul a avut loc chiar în acea zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii apostolului Petru – “ca la 3000 de suflete” au crezut în Cristos, alcătuind prima comunitate creştină.

Rusaliile au devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor.

În ajunul Rusaliilor se ţin Moşii de vară sau de Rusalii – cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor) după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor.

De Rusalii este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor (executat de cete de flăcăi), dans constând din săritul peste foc pentru a scăpa de iele – zâne rele.

Şi tot ca la Paşti, erau oprite îngenunchierea şi postirea în toate zilele Cincizecimii, erau interzise jocurile din circuri şi spectacolele păgâne. Casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei, obicei moştenit de la evrei.

În biserici, se aduc şi astăzi ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvintează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.

Pogorârea (Coborârea) Duhului Sfânt este sărbătoarea întemeierii Bisericii.

În România, prin decizia Parlamentului în 2008, oficial, sunt 2 zile libere de Rusalii: duminica Rusaliilor şi luni – a doua zi de Rusalii. [ mediafax ]

*

De Înălţarea Domnului, în fiecare an, se cinsteşte şi Ziua Eroilor. Ziua Eroilor este sărbătoarea naţională închinată tuturor ostaşilor şi martirilor poporului român.

* fotografie realizată în Municipiul Vulcan. Monument-evocare a ostaşilor cazuţi în Primul Război Mondial. Dulce et decorum est pro patria mori

- Domnule Avram, cum se vede criza prin ochii vicepreşedintelui Consiliului Judeţean?

- Din păcate, cred că suntem abia la începutul crizei şi încă nu i-am văzut adevăraţii colţi. Guvernatorul Băncii Naţionale este mult mai optimist. El crede că noi am trecut, deja, patru din cele cinci provocări ale crizei. După părerea domniei sale mai rămâne să punem pe picioare economia că pe toate celelalte le-am rezolvat. Eu cred că doar dacă am rezolva problema acestei economii (care, până nu de mult, când era supraîncălzită, când duduia) am putea vorbi de o depăşire reală a crizei. Eu sunt, în această privinţă, mult mai pesimist. Ştiţi, de altfel, ce este un pesimist: un optimist bine informat! Altfel, minţim omul arătându-i o realitate ambalată în culori vesele dar fără niciun suport real. Poporul a sintetizat foarte bine această situaţie mincinoasă: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul! Cel mai grav lucru, o spun cu imens regret, e faptul că omul de rând nu are soluţii. Banii sunt din ce în ce mai puţini iar nevoile lui au rămas aceleaşi. România se află într-un moment dificil, probabil cel mai greu prin care a trecut după 1989. Acum, mai mult ca niciodată, cetăţeanul aşteaptă de la politicieni soluţii concrete. Este dureros să vezi oameni care ajung la măsuri extreme din cauza lipsurilor. Politicul trebuie să intervină energic şi să îi sprijine pe cei care pot genera locuri de muncă şi pe cei care plătesc salarii. Ei trebuie să beneficieze de toate facilităţile fiscale pentru că succesul lor financiar se va întoarce, implicit, şi în vistieria statului. Nu trebuie să dai cu biciul tocmai în calul care, până la urmă, trage căruţa cu bugetari…

- Care ar trebui să fie priorităţile clasei politice din România în această perioadă?

- În orice perioadă, clasa politică ar trebui să asigure o viaţă decentă celor care îi învestesc cu încrederea lor. Cu aceste promisiuni de bunăstare perpetuă s-au câştigat multe alegeri în România postdecembristă. Partea proastă e că omului îi place să-i spui ceea ce se aşteaptă să audă. Dacă eşti un om realist, cu picioarele pe pământ, şi-i spui omului, verde-n faţă, că stăm rău rişti, instantaneu, să devii un ins impopular. Eu cred că, făcând abstracţie de aceste inconveniente electorale, trebuie să ai cu cel căruia i te adresezi, rugându-l să-ţi acorde încrederea sa, un dialog cinstit. Rămân la părerea că un om avizat face cât doi. Spune-i omului ce îl aşteaptă şi se va apuca să-şi facă vara sanie pentru iarna geroasă care va urma. Cred că ar fi timpul ca politicienii să înţeleagă că doar doctrinele politice în sine nu produc, în mod automat, efectele economice aşteptate. Motiv pentru care în actuala perioadă apare, mai necesar ca oricând, transpunerea doctrinelor bine gândite în realizări economice efective, de natură să contribuie la traversarea cât mai rapidă şi fără convulsii majore a perioadei de criză. Acum nu e vremea filozofilor economici ci a celor care ştiu exact cum este şi cum funcţionează economia reală. Mai exact, avem nevoie de oameni care ne oferă pâine şi nu de circ. Un personaj istoric care a spus că dacă poporul nu are pâine să mănânce cozonac nu a sfârşit de moarte naturală. Aş fi fost tentat să spun că nu a murit de moarte bună dar, să recunoaştem, nicio moarte nu poate fi bună chiar dacă în timpul vieţii ai avut obiceiul să substitui pâinea cu cozonacul. Dacă nici acum nu înţelegem acest lucru înseamnă că noi, cei care formăm clasa politică, suntem nişte inconştienţi.

- Ce măsuri aţi luat pentru a diminua efectele crizei în judeţul Hunedoara din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean?

- Consiliul Judeţean Hunedoara nu este un factor de decizie pentru pachetul de legi anticriză. Dar, în urma întâlnirilor multiple cu oameni de afaceri – care simt pe pielea lor fenomenele crizei, au reieşit o multitudine de idei dar, din păcate, v-aş întreba unde să le spunem şi cine să le asculte? (Cum unde? În Ziarul Văii Jiului! – n.red.)

Trebuie să fim conştienţi că la baza producerii PIB-ului României stau întreprinderile mici şi mijlocii. Pentru a le sprijini în mod eficient şi nu doar la modul declarativ trebuie, în regim de urgenţă, rezolvate câteva probleme:

1. Scutirea de impozitul pe profitul reinvestit – lucru care ar duce la relansarea investiţiilor.

2. Creditarea IMM-urilor cu dobânzi rezonabile. Asta ar însemna rezolvarea cuantumului dobânzilor inexplicabil de mari, de 15-20%, comparativ cu dobânzile creditelor europene de 1,5 până la 3% . De aici rezultă un handicap evident al IMM-urilor româneşti în competiţia europeană.

3. Înfiinţarea sau dezvoltarea băncilor naţionale (care mai sunt) şi, cât mai urgent, creditarea directă a întreprinderilor care se dovedesc profitabile. În situaţia de acum câştigul este doar al băncilor comerciale care nu micşorează deloc dobânzile. Din păcate, băncile „româneşti” sunt, de fapt, nişte tentacule ale băncilor străine. O afacere bună este atunci când, din ea, câştigă toată lumea. Altfel…

4. Încurajarea, în limitele legilor europene, a firmelor româneşti, mai ales în domeniul construcţiilor unde aceste firme duc greul iar profitul se exportă, fără taxe vamale, de către firmele străine.

5. O verificare a Codului Muncii care nu mai este actual în aceste vremuri dificile.

6. Disciplinarea instituţiilor statului în plata datoriilor către furnizorii de servicii, în principal plata să nu depăşească 25 de zile calendaristice de la facturare, astfel încât acestea să îşi poată onora datoriile faţă de stat. E un principiu simplu la care ar trebui să se alinieze şi guvernanţii de azi: „Nu dai, nu cere!”.

- Costel Avram, ca om nu ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, suferă, din punct de vedere economic, în această perioadă?

- Nu pot vorbi, pur şi simplu, despre o suferinţă. Pentru că, din fericire, în ceea ce mă priveşte personal, ca şi pe alţi bugetari, veniturile nu au suferit până acum o diminuare semnificativă. Lucrurile stau altfel în domeniul privat. Recunosc că nu pot să fiu indiferent şi că această criză nu este de natură de a-mi produce un confort psihic când mă gândesc la situaţia acestor zeci de mii de oameni cărora criza le-a afectat puternic situaţia materială aducându-i pe foarte mulţi la limita subzistenţei iar pe unii chiar şi sub limita acesteia. Cum te poţi simţi bine când simţi că se reactualizează o constare extrem de tristă de pe vremea comunismului care spunea că şampania e băutura pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanţii săi cei mai autorizaţi. E trist ca tu să poţi bea şampanie „Zarea” dacă semenul tău nu are după ce să bea apă… Este foarte trist ceea ce se întâmplă acum. Trăim zile grele dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, sperăm să le depăşim.

- Care din zonele judeţului Hunedoara este cel mai serios afectată în această perioadă?

- Criza nu a dus la accentuarea diferenţelor dintre zonele judeţului Hunedoara, manifestându-se, pe tot cuprinsul judeţului, în mod uniform. Sigur că e un mod nefericit să constaţi că sărăcia e repartizată uniform dar poate că asta ne face să ne simţim egali şi la bine şi la rău. Aş putea reformula şi să spun că trăim, de bine – de rău, la fel. Hunedoara e, în acest sens, ca o mare familie în care bogăţia şi sărăcia sunt suportate solidar.

- Ca politician, care sunt planurile dv. pe termen mediu şi lung?

- Militez alături de partidul din care fac parte şi nu am de gând să plec în altă parte. Poziţia de membru PRM, partid care nu a fost la guvernare, cred că este, în acest moment istoric, avantajoasă. Mai ales că asistăm la o contorizare în sondajele celor trei partide care au guvernat mereu. Îmi place să cred că sunt un om dintr-o bucată. Am făcut, în trecut, greşeli şi mi le-am asumat. Pentru mine, ca om, înainte de orice partid, doctrină sau interes stă omul de rând. Adică, cel care m-a trimis să-l reprezint în Consiliul Judeţean.

- Numele şi activitatea vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, Costel Avram, sunt asociate, mereu, cu cel al preşedintelui Mircea Moloţ…

- La urma urmei, toţi ne asociem numele cu ceva. Asociind numele preşedintelui cu al vicepreşedintelui te gândeşti, inevitabil, la o echipă. E ceva rău? Adevărul e că suntem, în foarte multe privinţe, compatibili. Se spune că neamurile îţi sunt impuse prin legături de sânge iar prietenii ţi-i alegi tu singur. Aş putea spune că şi prieteniile politice îţi sunt impuse şi că trebuie să le respecţi ca pe un dat. De obicei, nu se întâmplă aşa. E la fel ca în căsătoriile aranjate de părinţi. Te căsătoreşti şi apoi aştepţi să apară şi dragostea. De obicei, apar doar copiii şi obişnuinţa. Eu cred că relaţiile dintre doi oameni nu ţin neapărat de interese politice conjuncturale. Pot să fiu prieten cu un om care face parte din opoziţie şi să nu am relaţii amicale cu cei cu care mă aflu în aceeaşi barcă. Importantă este acea compatibilitate de care vă vorbeam şi ceea ce rămâne în urma unei prietenii. Dacă Hunedoara va fi mai prosperă şi mai frumoasă după un mandat în care trei oameni aflaţi la conducerea judeţului au făcut parte din trei partide diferite înseamnă că aceşti trei oameni au înţeles exact care a fost menirea lor exactă. Relaţiile noastre sunt de colaborare atât timp cât interesul cetăţeanului hunedorean are de câştigat. Nu prea avem timp să avem dispute ideologice. Poate, atunci, ne-am certa mai mult. Fiecare răspunde de ceea ce face. Avem o bună transparenţă în luarea deciziilor în cadrul conducerii Consiliului Judeţean chiar dacă unanimitatea în luare hotărârilor nu este permanentă. Fiecare din noi îşi susţine punctul de vedere şi răspunde de hotărârile iniţiate şi realizate. Nu ne obosim, în mod inutil, cu impunerea principiilor personale unul către altul. Avem un dialog constant şi nu de fiecare dată câştigă doar o singură parte. Mă consider un adept al lucrului în echipă. Costel Avram are o colaborare bună atât cu PNL cât şi cu PSD ori PD-L. Acest lucru este evident atunci când lucrăm în interesul hunedorenilor.

- Care este relaţia dv. cu PD-L? Dar cu PSD-ul?

- Relaţiile cu alte partide nu cred că pot fi analizate prin prisma relaţiilor personale ale unor membri ai unor partide. Am şi prieteni şi duşmani. Dar, în general, am relaţii de colaborare cu toate partidele. Sunt oameni extraordinari atât în PD-L cât şi în PSD. Însă există şi impostori care se ascund în spatele unui partid pentru a-şi rezolva problemele personale. Unele dintre ele chiar penale.

- Cine credeţi că va câştiga alegerile europarlamentare în Valea Jiului?

- Sper că participarea la vot să fie consistentă astfel încât UDMR să nu aibă un avantaj în aceste alegeri europarlamentare. Apatia din campania electorală se datorează şi lipsei banilor. Pentru un partid care nu a fost în fruntea bucatelor sărăcia, în mod paradoxal, poate constitui un avantaj. Banii puţini pe care îi au la dispoziţie toate partidele ne avantajează. Mesajul nostru e pe buzele tuturor. Electoratul nu mai este stresat cu promisiuni deşarte astfel că, în această situaţie, câştigători o să fie adevăraţii patrioţi care pot să impună Europei dorinţele acestui popor.

Dacă un polonez sau un ceh îşi apără interesul naţional în faţa Europei ei sunt socotiţi nişte eurosceptici. Senatul ceh a votat recent Tratatul de la Lisabona dar preşedintele a declarat că promulgarea lui nu este pe lista sa de priorităţi. E, şi el, un eurosceptic. Dacă un patriot român va apăra, la rândul lui, interesul naţional aş vrea să nu fie considerat un naţionalist ci doar la fel ca un polonez sau un ceh. Într-o Europă unită toţi trebuie să fim consideraţi egali.

- Cine va fi, la toamnă, preşedintele României?

- Eu ştiu cine va fi. Vă las, însă, pe dv. să ghiciţi. Nu trebuie să ai calităţile Mamei Omida ca să îţi dai seama încotro bate vântul. În politică niciodată să nu spui niciodată. Dacă aş fi Mircea Geoană v-aş spune acest lucru în engleză: „Never say never”. În româneşte, însă, sună mai bine. Votul românilor va fi răspunsul la această întrebare. Când urnele vorbesc, politicienii trebuie să închidă gura.

VADIM: Mesajul meu în campaniile electorale din acest an va fi «Hoţilor, bandiţilor ce-aţi făcut cu ţara noastră?! Puşcăria vă mănâncă!». Cel mai tare agent electoral al meu va fi foamea, iar cel mai bun slogan va fi chiorăitul maţelor!

HOTĂRÂRE A CONSILIULUI LOCAL VULCAN – MARCA D.N.A.

În zona în care o firmă locală este purtată de 5 ani în instanţă, primarul Gh. Ile cumpără peste 7000 mp de teren la 1 euro /mp.

Introducere

În următorii ani, în Pasul Vâlcan se preconizează investiţii de ordinul milioanelor de euro, investiţii care vor transforma această zonă într-o staţiune de nivel european. Un singur exemplu: proiectul prevede amenajarea celei mai lungi pârtii de schi, iluminate, din Europa.

Cum ar suna, în aceste condiţii, chiar şi pentru necunoscători, să fi proprietar pe un teren, în zona în care va fi construită staţia de îmbarcare la viitorul telescaun spre staţiunea Pasul Vâlcan?

În şedinţa Consiliului Local din 30.04.2009 s-a aprobat vânzarea a 7225 mp din domeniul privat al municipiului Vulcan către SC Farmacia Ile SRL, cu incredibilul preţ de 1,08 Euro mp. Nu e greşeală, am scris: unu-virgulă-zero-opt-euro-metrul-pătrat. Există multe terenuri în Vulcan pentru care chiar taxa de concesionare este mai mare de un euro/mp/an.

„Cârcotaşii” şi „gică-contra” nimeresc din nou, bara!

Cei care sunt „gică-contra” sau „cârcotaşi” de profesie, care oferă doar „tălpi” în loc de soluţii, ar sări în sus, câţiva metri, să-l acuze, sau măcar să-l suspecteze, pe dl. primar Gheorghe Ile, că s-a folosit de funcţia publică pentru a-şi favoriza propria firmă într-o afacere cu terenul statului. Mai precis, că, de la înălţimea şi importanţa funcţiei de primar, dl. Gheorghe Ile ar fi influenţat, şi rapiditatea cu care s-a aprobat această vânzare, şi nivelul absolut indecent al preţului.

Excepţie de la regulă, în acest caz, „gică-contra” sau „cârcotaşi” nu au dreptate! Nu primarul Gheorghe Ile este de vină!

Unii dintre cititori nu au să creadă că eu am scris aceste cuvinte, dar nu am ce să fac, trebuie să recunosc. (Amicus Plato sed magis amica veritas. Ammonius Saccas -“Viata lui Aristotel”)

Altoirea valorilor liberale pe trunchiul multisecular al social-democraţiei

Vina, pentru această bătaie de joc la adresa intereselor comunităţii din Vulcan, aparţine consilierilor PSD şi PDL. Dl. Marius Danci (PSD) a propus, iar toţi ceilalţi colegi de coaliţie au votat „pentru”.

Cum şi-au argumentat opţiunea favorabilă? La PDL nu prea se obişnuieşte argumentarea opţiunilor la vot, dar dl. profesor Petru Hodor a lăsat la o parte social-democraţia, pentru 5 minute, şi ne-a propus o „viziune liberală”: încurajarea proprietăţii şi a dreptului la proprietate, nevoia de sprijin a investitorilor autohtoni! Ne-a consolat, chiar, că vom câştiga din impozite.

Evaluare să fie, dar să ştim şi noi!

Firma care a evaluat terenul, SC Petroeval SRL Petroşani, are contract de colaborare cu Primăria Vulcan, de câţiva ani. A folosit, la aprecierea valorii terenului, două metode de evaluare:

1. metoda comparaţiilor prin bonitare;

2. metoda actualizării rezultatului (rentei sau redevenţei).

Pentru că nu am studii de economist (precum d-na Angela Stoica), nu intru în detalii specializate. Vă propun, totuşi, o analiză de bun simţ a raportului de evaluare, întocmit de SC Petroeval SRL Petroşani şi aprobat de consilierii PSD – PDL.

După evaluarea conform primei metode, a rezultat că terenul respectiv (7225 mp) ar avea o valoare între 91656 – 310564 RON, adică, cu aproximaţie, între 3 şi 10 Euro / mp.

Urmare evaluării prin cea de-a doua metodă, a reieşit că terenul respectiv are o valoare de fix 33379 RON, adică, puţin peste 1 euro/mp.

Care dintre variante a fost aleasă de firma evaluatoare şi, ulterior, de consilierii PSD – PDL? Glumiţi!? Sigur că a doua variantă! Cea care propune un preţ de 3 ori mai mic decât cel mai mic preţ din prima variantă! Nu-mi cereţi detalii de ordin tehnic. Aici, vă poate ajuta d-na Angela Stoica.

Numai primar să nu fii, în ţara asta

Nu va fi uşor să vă conving, dar vă spun totuşi, că funcţia de primar poate aduce şi unele avantaje, nu doar sacrificii în slujba oamenilor, de nu mai ştii nici de casă, nici de familie.

Iată cum poţi rezolva, în câteva săptămâni, o problemă pe care un contribuabil de rând nu o poate rezolva nici în 5 ani, chiar cu sprijinul justiţiei.

În 2004, SC Carpathian Grup 99 SRL Vulcan cumpără la licitaţie publică, de la SC Servmin SRL, aflată în lichidare, două construcţii degradate: stâna de ciobani şi saivanul de oi. Exact cum a făcut SC Farmacia Ile SRL în 2009, cu fosta crescătorie de porci. Exact de la aceeaşi SC Servmin SRL. În aceeaşi zonă, la doar câteva sute de metri distanţă.

Situaţie perfect identică între SC Carpathian Grup 99 SRL Vulcan (2004) şi SC Farmacia Ile SRL Vulcan (2009): clădirile lor, pe terenul statului.

În 2004, SC Carpathian Grup 99 SRL adresează Consiliului Local o cerere pentru cumpărarea unui teren de cca. 5000 mp în jurul construcţiilor, pentru amenajarea unei baze turistice şi eliberarea documentaţiilor necesare pentru reabilitarea clădirilor.

Pe atunci, primarul Gheorghe Ile, fiind conservator, nu avea nici o treabă cu valorile liberale susţinute de dl. profesor Petru Hodor, aşa că, în loc de răspuns favorabil, investitorul local a primit o citaţie la proces: consiliul local a atacat în instanţă contractul de vânzare – cumpărare, pe motiv că SC Servmin SRL avea o datorie la bugetul local de 1.167.000 lei vechi (116,7 RON). Deci reclamant a fost Consiliul Local, nu primarul. Bineînţeles, fără ca vreunul dintre consilieri să cunoască acest lucru, aşa cum îi stă bine unui primar curajos, care ştie să-şi asume responsabilitatea propriilor acţiuni.

Ce putere judecătorească? În Vulcan, primarul Ile este (autodeclarat) stăpân!

Urmează un proces care durează, inclusiv recursul, până în septembrie 2005, proces câştigat de SC Carpathian Grup 99 SRL. Şi ce dacă! Ne întoarcem la primărie pentru documentaţii. Ceea ce urmează este de domeniul filmelor despre viaţa în comunismul sovietic: un proces pentru eliberarea certificatului de urbanism. Cu recursul de rigoare, se subînţelege. Câştigat tot de SC Carpathian Grup 99 SRL. Pare incredibil, dar a fost nevoie de o sentinţă judecătorească definitivă pentru eliberarea certificatului de urbanism. Deşi sentinţa a fost pronunţată în decembrie 2006, certificatul a fost eliberat în aprilie 2007.

OK! Dar până la autorizaţia de construire mai este drum lung, poate încă un proces, drum pentru care investitorul autohton nu mai are disponibilitate. Nici nervi. Când va mai găsi ceva resurse pentru un nou proces, ar putea lua în calcul o infracţiune prevăzută de Codul Penal: abuzul în serviciu.

În aceste condiţii, problema vânzării terenului poate fi subiectul unui banc a la Radio Erevan.

Concluzie pe scurt: după cinci ani, de la cumpărare, SC Carpathian Grup 99 SRL nu a obţinut nici măcar dreptul de a repara acoperişul. Nici dreptul de a cumpăra măcar terenul de sub construcţie. Cât despre pensiunea turistică, v-aţi dat seama cum stă treaba. Adică, nu v-aţi dat! Nu v-am spus că, deşi s-au cheltuit zeci de milioane de lei vechi pe dosarul de înscriere, a fost ratat un proiect cu cofinanţare europeană, în valoare de 40.000 Euro, din cauza lipsei unor documente care trebuiau emise de autoritatea locală.

Din victorie în victorie, spre eşecul final

La vremea respectivă, am adus la cunoştinţa Consiliului Local situaţia descrisă mai sus. Primarul Gheorghe Ile a găsit următoarea justificare la incredibila obstrucţionare a unui investitor local: zona face parte din proiectul „Castelul din Carpaţi”, de dezvoltare a staţiunii Pasul Vâlcan şi nu se poate vinde sau construi acolo. De parcă ditamai proiectul nu se va face tot cu parteneri privaţi.

Acum, în 2009, SC Farmacia Ile SRL Vulcan cumpără, în acea zonă, aproape gratis, 7225 mp de teren. A cărui valoare poate creşte, în câţiva ani, de câteva sute de ori. De multe sute de ori.

Încă o dată, în Consiliul Local al municipiului Vulcan, alianţa PSD – PDL a învins! Tranzacţia a fost aprobată! Motiv pentru mine să fac o previziune: continuând cu astfel de victorii asupra interesului general, primarul Gheorghe Ile va ajunge, până în 2012, să fie repudiat de conducerea judeţeană a PDL Hunedoara.

Cât despre consilierii locali ai PSD şi PDL, vor avea vulcănenii grijă. Să nu aveţi nici o teamă.

Vulcan, 08.05.2009

Al dvs., acelaşi „gică-contra”, Ioan Dorel Şchiopu, Consilier local PRM

Citiţi în:

  

Ziua de 9 Mai are o dublă semnificaţie pentru noi românii:

ZIUA INDEPENDENŢEI DE STAT şi ZIUA EUROPEI.

România celebrează în această zi momentul istoric de la 9 mai 1877, când Principatele Unite şi-au declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman. Războiul de Independenţă al României dintre anii 1877-1878 a fost un pas important al României spre unificarea deplină. România s-a folosit de lupta dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus pentru a-şi declara independenţa faţă de cele două mari puteri (puterea suzerană era Imperiul Otoman iar puterea protectoare era Imperiul Ţarist) şi a deveni un actor important în Balcani. În 1866 prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn pentru a asigura sprijinul german pentru obţinerea independenţei. În 1877 Carol I a condus forţele armate române într-un război de independenţă plin de succes…

Tot pe data de 9 Mai, România celebrează Ziua Europei… Al Doilea Război Mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material, frământată de puternice crize politice şi divizată, prin „cortina de fier”, în două mari blocuri: Est şi Vest. Apare, în acest context, un puternic curent înspre o politică internaţională care să fie capabilă să oprească o a treia conflagraţie mondială şi să consolideze Europa din punct de vedere economic (în faţa S.U.A. şi a U.R.S.S.). Sunt create, aşadar, după război, o serie de organizaţii internaţionale, la nivel universal şi regional-european, organizaţii având caracter politic, militar sau economic. Într-un moment complicat din primăvara anului 1950, şi anume: începerea Războiului Rece, lui Robert Schuman, pe atunci ministrul afacerilor externe al Franţei, îi este încredinţată de către omologii săi din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii o misiune foarte importantă: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în concernul european. Astfel, pe 9 mai 1950 se făceau primii paşi pentru crearea Uniunii Europene. La Paris, ministrul de Externe francez, Robert Schuman prezenta o declaraţie în care îndemna Franţa şi Germania, în principal, dar şi celelalte state europene să-şi pună laolaltă producţia de oţel şi de cărbune, pentru a crea “prima fundaţie concretă a unei federaţii europene”. Uniunea Europeană s-a extins prin aderarea altor state care şi-au asumat principiile de funcţionare ale acesteia, ajungând astăzi la 27 state membre. În 2007 şi România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană. Ziua de 9 Mai este un simbol al Europei, alături de moneda unică, euro, de steagul şi de imnul Uniunii Europene. [sursa: internet]

____________________

Data de 10 Mai, sărbătoarea Regatului României, este legata de trei evenimente importante din istoria moderna a tarii noastre:

Pe 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen soseste in Bucuresti, capitala Romaniei, si depune juramantul in fata Parlamentului (tablou de Theodor Aman – Muzeul Aman, Bucuresti).

Pe 10 Mai 1877, dupa ce cu o zi inainte Parlamentul dezbatuse problema, Carol I proclama solemn Independenta absoluta a Romaniei. Comunistii, dupa 1947, au incercat sa inlature orice urma a monarhiei din istoria tarii, “mutand” sarbatorirea independentei pe 9 mai. In imagine, Carol I, pe frontul anitotoman, la Poradim (forografie de Carol Popp de Szatmary, Biblioteca Academiei, Cabinetul de Stampe).

Pe data de 10 Mai 1881, Carol I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, iar Romania a fost ridicata la rangul de Regat (gravura publicata in Suddeutche Zeitung).

În loc de motto:

„Am mulţumirea că în 2008 am putut să ducem la bun sfârşit câteva importante obiective pe care vi le reamintesc, succint, aici: • implementarea cu succes a programului de colectare selectivă şi gestionare a deşeurilor pe raza municipiului Vulcan, poate cel mai important proiect pe care l-am derulat în ultimii ani, datorită căruia, în scurt timp, vom elimina perspectiva ca oamenii din municipiul Vulcan să fie nevoiţi să trăiască pe un munte de deşeuri şi, în egală măsură, vom lăsa moştenire, generaţiilor viitoare, un mediu curat pentru o viaţă sănătoasă…” (Extras din scrisoarea anuală a primarului Gheorghe Ile adresată cetăţenilor municipiului Vulcan, distribuită în Vulcan în ian. – feb. 2009 pe hârtie lucioasă, frumos colorată. Scrisoarea conţine, desigur, fotografia primarului cu eşarfa tricoloră, eşarfă obligatoriu a fi purtată, conform Legii 215/2001 R, art. 62, la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor.)

O PROBLEMĂ GRAVĂ DE MEDIU LA VULCAN - transbordarea deşeurilor din euro-containere

La şedinţa consiliului local din 29 ianuarie 2009 l-am informat pe dl. primar Gheorghe Ile asupra problemelor grave de mediu şi de igienă urbană pe care le creează în Vulcan transbordarea deşeurilor din euro-containere în zona trecerii la nivel cu calea ferată spre Crividia, din cauza împrăştierii deşeurilor menajere pe o rază de sute de metri şi a poluării pârâului din apropiere. Deranjaţi, din această cauză, sunt, nu doar cetăţenii care locuiesc în zona respectivă, membrii Cultului Penticostal sau Baptist, ci şi numeroşii trecători sau navetişti către Crividia şi EM Vulcan.

Pentru că nu s-a luat nici o măsură, am revenit cu o sesizare verbală în şedinţa consiliului local din 26 martie 2009. Atunci am fost asigurat că până la 15 aprilie 2009 se va da în funcţie staţia de sortare din Colonie şi problema va fi rezolvată.

În 14 aprilie 2009, constatând că data promisă a fost o glumă, am depus, la Primărie şi la Almaserv, sesizările scrise anexate şi prezentei informări.

Întrucât, la şedinţa consiliului local din 30 aprilie 2009, dl primar Gheorghe Ile a avansat un alt termen – 25 mai 2009 – până la care situaţia va continua, am decis să mă adresez mass-media.

Această informare publică este un ultim apel înainte de a sesiza oficial Garda de mediu şi Apele Române. Bineînţeles, ca un „cârcotaş”, „gică-contra”, „hitlerist”, „talpagiu” etc., ce sunt în viziunea domnului primar, de mă mir şi eu cum de mă mai rabdă pământul.

Vulcan, 02 Mai 2009

Ioan Dorel Şchiopu, Consilier local PRM

   

Sărbători Pascale pline de lumină, linişte, speranţă şi bucuria de a fi împreună cu cei dragi!

Ioan Dorel Şchiopu

DE CE NU AM VOTAT BUGETUL?

În sfârşit, ziua de marţi, 7 aprilie 2009, a adus şi la Vulcan dezbaterea bugetului Consiliului Local. Rămăseserăm ultima localitate a Văii Jiului fără buget dar, desigur, doar obstrucţioniştii şi cârcotaşii de profesie din consiliul local pot să se mai gândească acum la acest detaliu. Ceilalţi consilieri – a căror bună credinţă este inutil a fi discutată (se deduce axiomatic, fără demonstraţie, din simpla apartenenţă la alianţa PDL – PSD – pot invoca paleative de genul: „mai bine mai târziu decât niciodată” sau „cei din urmă vor fi cei dintâi”.

Avem strategie de dezvoltare social – economică, dar e degeaba!

Se spune că un buget este exprimarea în cifre (adică, în bani) a unei strategii. Strategic, consiliul local ar trebui să se concentreze pe priorităţi, mai ales într-un an special ca acesta. Apropo’s de strategie, reamintesc faptul că toate localităţile Văii Jiului au strategii de dezvoltare social – economică, Vulcanul beneficiind, chiar, de un proiect pilot în acest sens, prilej şi motiv valorificate consistent de primarul Gheorghe Ile pentru apariţii în mass-media.
Concret, vulcănenii, din Dealu Babii până în Dallas şi din Paroşeni la Valea Ungurului, au fost întrebaţi, care cred ei că sunt cele mai importante probleme ale localităţii noastre? Rezultatul acestor consultări a fost uşor de anticipat. Prioritare pentru cetăţeni sunt problemele de infrastructură: drumurile, acoperişurile şi faţadele blocurilor, reţelele de apă şi canalizare, etc.
O astfel de strategie trebuie să fie, în primul rând, un instrument de lucru al administraţiei publice locale. Asta, dacă acea administraţie este cu adevărat în slujba cetăţeanului şi urmăreşte, cu prioritate, tocmai ceea ce comunitatea consideră prioritate.

O glumă proastă la Vulcan: reabilitarea blocurilor de locuinţe

În luna martie a fost emisă OUG nr. 18/2009 care se referă la reabilitarea blocurilor de locuinţe. Conform acestei OUG, asociaţia de proprietari contribuie la acest program cu 20% din valoarea lucrărilor, consiliul local – cu 30%, iar guvernul, cu 50%.
Ştiind cât de mulţi oameni sunt interesaţi de reabilitarea blocurilor de locuinţe, această problemă a fost exploatată la maxim din punct de vedere mediatic, prin apariţii în presa scrisă şi la TV, prin îndemnuri la constituirea de asociaţii, prin întruniri cu cetăţenii. Când a sosit, însă, timpul să asigurăm finanţare în bugetul local, s-a propus o sumă (300.000 lei) care poate fi considerată o glumă la adresa asociaţiilor de proprietari care vor să se înscrie în program. Analizând „grosso-modo”, aceşti bani nu ajung decât poate pentru un singur bloc.
Propunerea mea de a suplimenta suma cu încă 300.000 lei a fost respinsă. Cum vor fi folosiţi? Se va cumpăra o maşină de pompieri!

În Dallas sunt recomandate măştile de gaze. Chiar de la grădiniţă!

În urmă cu aproximativ un an, îl sesizam pe primarul municipiului Vulcan că există probleme grave cu canalizarea în zona Dallas, mai exact, aceasta se scurge direct pe spaţiul verde de lângă Şcoala generală şi Grădiniţa nr. 6, făcând dificilă chiar şi trecerea prin apropiere. S-au invocat atunci două motive pentru cate autorităţile locale nu pot interveni: apartamentele sunt proprietate personală, iar reţelele de apă şi canalizare sunt ale „Apa Serv”.
Las la o parte faptul că, totuşi, cca. 25% dintre locatarii acelor blocuri sunt chiriaşi şi deci, puteam apuca problema de un capăt dacă voiam să ne implicăm. În ultimul an au fost preluate, de la „Apa Serv”, mare parte din reţelele secundare aflate pe teritoriul municipiului nostru, Consiliul Local Vulcan devenind, astfel, acţionar.

Câţi bani credeţi că s-au prevăzut în buget pentru această problemă de maximă urgenţă? NICI UN LEU!
Propunerea mea de a aloca 200.000 lei a fost respinsă. Cum vor fi folosiţi? Se vor cumpăra copiatoare, imprimante şi softuri!

Ar fi bun spitalul, dar pe banii altora!

Vulcănenii au fost revoltaţi să afle în 2006 că, în cadrul unei reforme absurde, Spitalul Municipal Vulcan a fost lipsit de secţii foarte importante pentru o localitate cu 30.000 locuitori şi două mine: chirurgie, maternitate şi reanimare. Am protestat atunci şi ne-am angajat să sprijinim consistent spitalul, mai ales că sănătatea este prioritate naţională. Legea 95/2006 prevede, la art. 190, participarea bugetelor locale la finanţarea cheltuielilor de întreţinere, gospodărire, etc a spitalelor.
Ştiu vulcănenii ce sumă este propusă în buget la capitolul bugetar „sănătate”, subcapitolul „materiale”? ZERO!
Propunerea mea de a aloca 100.000 lei pentru a ajuta spitalul să plătească o parte din datoriile la utilităţi (gaze, apă, etc), aţi ghicit, a fost respinsă. Cum vor fi folosiţi? Au fost adăugaţi la alte 200.000 lei pentru amenajarea cinematografului „Luceafărul”.

Sportul şi cultura costă prea mult. Bine că s-a ieftinit abonamentul la internet!

Suplimentarea fondurilor alocate Clubului Sportiv Vulcan cu încă 200.000 lei a fost de asemenea anulată din voinţa consilierilor PDL şi PSD. Au fost uitate, astfel, cu totul, angajamentele şi promisiunile publice de susţinere a acestui sector, sumele propuse fiind chiar mai mici decât anul trecut.
Clubul copiilor din Vulcan este singurul astfel de club care nu este susţinut de autoritatea publică locală. Deşi acolo se întrunesc sute de copii ai municipiului pe mai multe discipline culturale şi sportive, propunerea mea de a direcţiona 40.000 lei pentru susţinerea acelor activităţi a fost, desigur, respinsă. Fără argumente.

Ar fi comic. Dacă n-ar fi tragic!

Pe parcursul dezbaterilor am fost martorii unor momente penibile. Analiza cifrelor din unele rubrici nu treceau testul simplu al unor socoteli de aritmetică. Deşi pare incredibil, chiar şi după aprobarea anexelor, a listei de investiţii şi chiar a unor articole din textul hotărârii, executivul ne propune alte cifre la articole încă neaprobate!!!

În loc de epilog.

Modul în care, la redactarea bugetului au fost ignorate cele mai importante probleme ale comunităţii noastre, precum şi modul superficial în care majoritatea PDL – PSD a reacţionat la propunerile de îmbunătăţire a celei mai importante hotărâri de consiliu local din acest an, au fost, pentru mine, suficiente motive pentru a vota împotrivă.
Îmi asum riscul de a fi pus la zid pe motiv că sunt împotriva unei HCL care deblochează finanţarea unor nevoi, dar, mai grav decât întârzierea acestor finanţări mi se pare alocarea lor iresponsabilă, în dispreţ faţă de ceea ce vor cu prioritate vulcănenii.

În rest, totul e în regulă. Bine că nu avem restricţii bugetare la cheltuielile de protocol şi mese festive. Acolo se pot rezolva neînţelegerile cu electoratul.

Vulcan, 09 Aprilie 2009,
Dorel Şchiopu,
consilier local PRM

Basarabia Pământ Românesc

Ion Dolănescu (25 ianuarie 1944 – 19 martie 2009) a fost un cântăreţ român de muzică populară şi deputat în legislatura 2000-2004, ales în judeţul Ilfov pe listele partidului PRM. Ion Dolănescu s-a născut în satul Perşinari, judeţul Damboviţa. Este un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio şi televiziune şi cu o bogată activitate concertistică. Are şi melodii în duet cu celebra solistă MARIA CIOBANU, alături de care după o pauză de zeci de ani interpretează şi actual creaţii muzicale foarte celebre ale domniei lor, iar succesul lor este încununat de apariţia pe scenă alături de fiul Ionuţ Dolănescu.