prm vulcan

Nu e pe pe lista,Dino, dar a facut si el o fapta buna care ar trebui cunoscuta si de altii,nu?!

Rezultate finale la Vulcan:
1. psd 32,81 %
2. prm 18,96 %
3. pdl 16,77 %
4. pnl 11,89 %
5. eba 8,05 %
6. udmr 5,73 %
7. p. abraham 1,34 %
8. pntcd 1,03 %
9. f civica 0,38 %
Mulţumim pentru încredere!
Dorel Şchiopu

…peremeul numai castigator moral a fost inca de la infiintare doar ca puterea o detin aia fara moralitate:)))

Petrila: PSD+PC – 29,71 %, PD-L 20,66 %, PRM – 20,61 %, PNL – 13,10 %, UDMR – 11,51 %,.Elena Băsescu – 7,69 %

Petroşani: PSD+PC – 28,54 %, PD-L – 19,27 %, PRM – 16,63 %, PNL – 12,60 %, Elena Băsescu – 12,14 %, UDMR – 7,45 %

Aninoasa: PSD+PC – 22,03 %, PRM – 21,47 %. PD-L – 20,63 %, Elena Basescu – 16,08 %, PNL – 13,01 %, UDMR – 4,09 %.

Vulcan: PSD+PC – 32,81 %, PRM – 18,96 %, PD-L – 16,77 %, PNL – 11,89 %, Elena Băsescu – 8,05 %, UDMR – 5,73 %, Pavel Abraham – 1,34 %, PNŢ-CD – 1,03 %, Forţa Civică – 0,38 %.

Lupeni: PSD+PC – 48,46 %, PRM – 14,81 %, PD-L – 10,37 %, PNL – 8,92 %, Elena Băsescu – 5,47 %, UDMR – 8,72 %.

Uricani: PSD+PC – 56,93 %, PRM – 14,44 %, PD-L – 11,00 %, Elena Băsescu – 6,97 %, PNL – 6,84 %, UDMR – 2,90 %. {http://www.zvj.ro/node/1594}

Biroul Electoral Central a anuntat, la ora 16:30, noile rezultate partiale ale euroalegerilor, dupa numaratoarea a 100% din voturi. Iata noile procente:
* PSD+PC: 31,07% din sufragii (1.504.218 voturi);
* PD-L: 29,71% (1.438.000 voturi);
* PNL: 14,52% (702.974 voturi);
* UDMR: 8,92% (431.739 voturi);
* PRM: 8,65% (419.094 voturi);
* Elena Basescu, candidat independent: 4,22% (204.280 voturi);
* PNTCD: 1,45% (70.427 voturi);
* Abraham Pavel, candidat independent: 1,03% (49.864 voturi);
* Forta Civica: 0,40% (19.436 voturi).
Numarul total al alegatorilor care s-au prezentat la urne este de 5.035.297, reprezentand 27,67% din totalul cetatenilor cu drept de vot (18.197.316). Total voturi valabil exprimate: 4.840.032 – 96,12%, total voturi nule: 194.621, respectiv 3,86%.

behecali a urcat peremeu.asta o sustine chiar el spunand:”am revitalizat partidul”.si pe de-o parte chiar are dreptate.daca nu era scandalul arhicunoscut nu se mai pomenea de pereme.oricum ne asteptam ca behecali sa se dezica de pereme si sa revina la hoinarelile lui pe campul de lupta al luminii.

Tricolorul, nr. 1580, editia din 09.06.2009

PRM cere Parchetului General o anchetă penală cu privire la uriaşa fraudă electorală

Autor : BIROUL DE PRESĂ AL PARTIDULUI ROMÂNIA MARE 8 iunie 2009

Comunicat de Presă Luni, 8 iunie a.c., l a sediul central PRM, din Strada Emile Zola nr. 2, a avut loc Conferinţa de Presă a domnului Corneliu Vadim Tudor după anunţarea rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European. Preşedintele Partidului România Mare a mulţumit presei pentru maniera corectă în care a reflectat aceste alegeri, mai puţin excesele şi atacurile nedemne ale unor posturi de Televiziune. Domnia-sa a informat că formaţiunea politică pe care o conduce va avea 3 reprezentanţi în Parlamentul European – Corneliu Vadim Tudor, George Becali şi Ciprian Tănăsescu – un rezultat mulţumitor, avînd în vedere frauda colosală înregistrată şi în cadrul acestui scrutin. De altfel, avocata Mariana Ştefan, reprezentanta PRM în Biroul Electoral Central, a informat că se va cere Parchetului General o anchetă penală legată de această situaţie, prin care proporţia şi ierarhia votului au fost deformate într-un mod deosebit de grav. Peste 600.000 de persoane (16% din votanţi) au votat pe Liste Suplimentare, iar aproape 200.000 de buletine (reprezentînd 5% din numărul celor care s-au prezentat la urne) au fost declarate nule, cele mai multe dintre ele în defavoarea PRM. România, a arătat domnul Corneliu Vadim Tudor, este singurul din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene în care s-a permis „turismul electoral”, a cărui victimă a fost tot PRM, partid al cărui scor real la aceste alegeri este de peste 20%. Se va cere anularea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului Boc care permite această modalitate de fraudare a alegerilor. În altă ordine de idei, s-a arătat că Elena Băsescu a avut doar 1%, iar scorul care i se acordă viciază profund rezultatele votului, pentru că acolo erau procentele altora. Cu toate acestea, a arătat domnul Corneliu Vadim Tudor, PRM a aplicat o revanşă exemplară celor care îi cîntau prohodul. Partidele naţionale nu mor niciodată. Semne de întrebare ridică, în schimb, prezenţa în Parlamentul European a unor şovini şi terorişti de genul lui Laszlo Tökes şi Sogor Csaba, care cer dezmembrarea teritorială a ţării exact în acest moment, în care Europa se îndreaptă spre unificare. Rezultatul obţinut de PRM la alegerile pentru Parlamentul European reprezintă uvertura ofensivei finale a forţelor naţionale şi justiţiare pentru cucerirea întregii puteri în România, a subliniat, în încheiere, Tribunul.

http://antiue.wordpress.com/2009/06/10/au-trecut-alegerile-europarlamentare-ce-bine/

CS Vulcan in criza…
http://www.liga2.ro/liga-3/vand-acoperisul-de-la-stadion-la-fier-vechi-4558981

http://dacia.org/forum.php?homeinclude=topicdetails&forum_id=5&category_id=13&post_id=308

Tricolorul, nr. 1588, editia din 18.06.2009

Ion Cristoiu îl confirmă pe Nostradamus:

Autor : Prof. univ. dr. ing. ALEXANDRU MĂRUŢĂ Laureat al Premiilor Academiei Române, Decan de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.

Tribunul Vadim va fi preşedintele României Într-o serie de trei articole, publicate în ziarul „Tricolorul” şi reluate în revista „România Mare” (numerele din 3 şi 16 aprilie şi cel din 15 mai) arătam că marele profet postbiblic Nostradamus a prevăzut că următorul preşedinte al României va fi domnul Corneliu Vadim Tudor, iar în numărul din 5 iunie al revistei „România Mare”, am arătat drept condiţie necesară aceea ca PRM ŞI CORNELIU VADIM TUDOR să intre în Parlamentul European. Relatam acolo despre frica de Vadim, frica de revenire a PRM după stupidul vot uninominal, prin care numeroase personalităţi au fost împiedecate să intre în forumul legiuitor al ţării. Această condiţie a fost îndeplinită, deşi s-au depus eforturi pentru a evita intrarea PRM în Parlamentul European prin diferite procedee (de la critici aduse Tribunului, şi „grija” că PRM nu va face nimic acolo, pînă la împiedecarea oricărei apariţii a unui videoclip propagandistic pe micile ecrane, etc).. Cum am ajuns la ideea că Nostradamus l-a văzut pe Tribunul VADIM ca viitor preşedinte al României, este consemnat în articolele citate, care ar trebui recitite.Reproduc aici partea esenţială din ultimul, decodificînd complet cele scrise în catrenul referitor la starea naţiunii după evenimentele din anul 1989: Le changement sera fort dificile Cité, province au change gain fera Coeur haut, prudent mis, chassé lui habile, Mer, terre, peuple, son état changera. Adică: Schimbarea va fi foarte dificilă; Cu prilejul schimbării se va face cîştig oraşe, provincii Cel cu inima înaltă, înţeleaptă, va fi pus , cel abil va fi gonit În ţară, pînă la mare, poporul îşi va schimba statul (starea). Reamintind că grupul ”au” în limba franceză se citeşte „o” toate literele celui de al treilea vers al catrenului se pot pune sub forma: „Apte CORNELIU TUDOR mis, lie BASESCU hhh” adică, păstrînd semnificaţia versului şi cunoscînd că apte = destoinic iar ile = lepădătură, vom avea: „Destoinicul CORNELIU TUDOR va fi pus, lepădătura BASESCU hhh” Se înţelege că Băsescu va fi cel gonit (chassé), întrucît litera h, mută în limba franceză, pronunţată în succesiune, dă ideea de respingere, silă. Oricum, asta n-am spus-o noi, a spus-o Nostradamus. Revenind la semnificaţia titlului, reamintim că în seara zilei de 9 iunie, la emisiunea‚ „Ştirea zilei”, coordonată de frumoasa Gabriela Vrînceanu Firea, într-o discuţie cu interlocutorul său, dl. Ludovic Orban, la întrebarea „Cine va fi viitorul preşedinte al României”, genialul analist politic român din zilele noastre, Ion Cristoiu. răspunde prompt şi pune pariu că acesta va fi Corneliu Vadim Tudor. Iată o confirmare de răsunet a prezicerilor magului din Salon (Nostradamus). Explicatie poza: Anul 1996. La Opera Română se lansează candidatura la Preşedinţia României a lui Corneliu Vadim Tudor. În primul rînd de scaune, Ion Cristoiu şi Floriana Jucan. Alături, nepoata candidatului, Daniela, şi soţul ei, predicatorul american Martin Malette. Au trecut 13 ani de atunci…

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22458

Foarte putin probabil rezultatul sondajului.PRM a obtinut un scor bunicel si un numar nesperat de europarlamentari.Asta nu a propulsat in sondaje atat de mult partidul.Pozitia UDMR ar trebui sa dea de gandit.Chiar daca UDRM intra in marja de eroare,stim cum se pozitioneaza electoratul traditional-udmrist deci ar fi ceva mai sus.Si e cam mare distanta dintre PSD si urmatorul partid.

http://www.jurnalul.ro/stire-politic/afacerile-familiei-ridzi-la-petrosani-512389.html

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22533

http://ziarero.realitatea.net/categorie.php?cat=Breaking+News

Tricolorul, nr. 1595, editia din 26.06.2009

Corneliu Vadim Tudor îl învinge pe Traian Băsescu în turul II al alegerilor prezidenţiale

Sorin Oprescu este calul cîştigător al partidei Anti-Băsescu din PSD, iar războiul dintre cele două ta bere poate duce la ruperea partidului Conform unui sondaj de opinie pentru uz intern privind alegerile prezidenţiale, Sorin Oprescu este peste Mircea Geoană la capitolul încredere, iar Corneliu Vadim Tudor îl învinge pe Băsescu în turul II al alegerilor prezidenţiale În PSD se dă în aceste zile o bătălie care poate duce chiar la ruperea în două a partidului. Subiectul îl constituie susţinerea pentru turul II al alegerilor prezidenţiale a lui Mircea Geoană sau a lui Sorin Oprescu. Acest subiect a determ inat formarea în PSD a două masse critice: una grupată în jurul lui Mircea Geoană şi al vicepreşedinţilor partidului membri ai guvernului, iar cea de-a doua coagulată în jurul preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, care vrea să redobîndească, prin orice mijloc, puterea pe care a avut-o odată în partid. Un sondaj comandat pentru uz intern arată că, dacă duminică ar fi alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu ar obţine 32%, Mircea Geoană 27%, Corneliu Vadim Tudor 24%, Crin Antonescu 12%, alţii 2%. Sondajul mai conţine, separat de interogarea cu privire la prezidenţiale, şi întrebarea: „În ce politician aveţi cea mai mare încredere?”, întrebare unde Sorin Oprescu a cumulat 40% din opţiunile repondenţilor. În realitate, scorurile sînt diferite, Vadim aflîndu-se pe locul I. Îngrijorător pentru PSD este faptul că singurul care creşte în sondaje este Corneliu Vadim Tudor, cu şanse reale de a-l depăşi pînă în toamnă pe Mircea Geoană. În analiza făcută cu această ocazie, specialiştii americani spun că „Creşterea lui Vadim poate pune în pericol locul 2, iar eventuala prezenţă a unui candidat propriu al UDMR va complica ireparabil situaţia”. Spaima că nu vor avea un candidat în turul II a determinat relansarea propunerii ca Sorin Oprescu să fie susţinut drept candidat pentru prezidenţiale ca independent, iar Mircea Geoană să joace rolul „iepuraşului”, pentru ca în turul II să-i dea voturile lui Sorin Oprescu. Acesta din urmă este consiliat de un grup extrem de influent de foşti generali din structurile informative, din care putem aminti pe Radu Timofte, Ionel Marin şi Dumitru Iliescu, care îşi construiesc strategia pe o realitate sociologică valabilă la nivel de Bucureşti, aceea că 75% dintre bucureşteni spuneau că ar vota un candidat independent! Gruparea din jurul lui Geoană, în frunte cu Viorel Hrebenciuc (care, neoficial, este şeful campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană) nu acceptă sub nici o formă acest plan, mergînd pînă la a ameninţa că „rupe partidul în două”. Hrebenciuc aproape i-a strigat lui Ion Iliescu: „Nu voi renunţa niciodată la şansa istorică de a-l bate pe Băsescu la prezidenţiale pentru că voi sînteţi pe tuşă. Voi găsi eu modalitatea să îl opresc pe Vadim fără Oprescu”. (?!) Analiza făcută pe acest sondaj de către americanii plătiţi cu bani grei de Mircea Geoană mai arată că, într-un eventual tur II, disputat între Corneliu Vadim Tudor şi Traian Băsescu, primul poate cumula toate voturile Anti-Băsescu. Rezultatul ar fi 58% Corneliu Vadim Tudor şi 42% Traian Băsescu, ceea ce ar duce la înlăturare a de la Cotroceni a Piratului.

De ziua TRICOLORULUI:

Trăiască România-Cenaclul Flacăra

Suntem de e nevoie, o ţară de soldaţi,
Suntem de e nevoie, un lanţ de munţi Carpaţi,
Durerea ţări noaste făcută-i să ne doară,
Ne place libertatea ca oameni şi ca ţară,
Şi soarele dreptăţii să lumineze sfânt,
O ţară în roşu, galben şi albastru pe pământ,
Acesta-i viaţa noastră, aceasta ni-i tăria,
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericire şi linişte poporul,
Trăiască România, trăiască TRICOLORUL.

Semnificaţii:
l. Albastru (mai azuriu în varianta moldovenească): Reprezintă cerul şi aerul, cel mai nobil element după foc, simbolizând buna credinţă şi principiul vieţii ca dar divin.

2. Galben: (auriu): Simbolul bogăţiei şi a puterii de regenerare a omului şi a naturii, rodită şi gospodărită de blândeţea lui Dumnezeu, care din lume îşi face aureolă şi o luminează autarhic cu mintea sa.

3. Roşu: Simbolul de distincţie a regalitaţii basileice, a măririi, îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie. Dacă luăm în seamă că roşul este culoarea princiară prin excelenţă, înseamnă că se poate figura tricolorul românesc, printr-o triplă reprezentare a sensului său: cerul, pământul şi omul.

Tricolorul, nr. 1596, editia din 27.06.2009

Situaţie umilitoare pentru şeful Statului Român: Băsescu a fost huiduit de ungurii din Miercurea Ciuc!

Ieri, tătarul nebun s-a dus să se milogească de unguri, ca să-l voteze la Preşedinţia României. În viclenia lui sinistră, derbedeul de Băsescu a ales ca pretext Ziua Drapelului, pe care, sanchi, a vrut s-o sărbătorească la Miercurea Ciuc. Dar în ce condiţii? Jalnice! Era beat mort, irascibil şi mitocan. Văzînd el că ungurii s-au prins de şmecheria lui şi că primarul din Miercurea Ciuc îl boicotează prin absenţă, Beţivanul cu Pamperşi la popou a făcut o criză de nervi şi a înjurat ca ultimul boschetar. Aflat prin preajmă, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna a auzit totul, aşa că a început scandalul. Pur şi simplu, ungurii l-au huiduit pe golan! Care, din roşu, s-a făcut negru la faţă, de supărare şi neputinţă, drept pentru care băga mîna în buzunar şi lua nişte pastile, fără apă, pe care le sugea. A făcut chestia asta de 3-4 ori. Imediat, ungurii i-au dat replica: au anunţat că au, şi ei, un candidat la Preşedinţia României, pe handicapatul Kelemen Hunor. Asta, ca să-şi ia Băsescu gîndul de la voturile lor. Şi astfel a plecat idiotul naţional cu coada între picioare. Ce să-ţi povestesc, l-a apucat patriotismul, brusc, pe un nemernic care i-a băgat pe unguri la guvernarea României…

http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/dorin-suciu-%E2%80%9Ecine-reprezinta-romania-in-parlamentul-europei%E2%80%A6%E2%80%9C/

http://revista-ecoul.com/ecoul-zilei/mariana-gurza-%E2%80%9Emisterul-mortii-lui-eminescu%E2%80%9C/

http://gazetavaii.ro/category/eveniment/

Ziarul Tricolorul nu face exercitii mediatice,pentru ce,sa testeze pe cine si de ce?! A preluat un sondaj al serviciilor secrete tinut secret de cei de la Cotroceni care este inconvenabil si de rau augur pentru Basescu si nu numai. Anacronic este sa crezi ca romanii nu se desteapta si nu se orienteaza spre Vadim si PRM; si eu,un “anacronic”,cred in el(sondajul) si ca mine sunt multi… Vadim a avut coloana “elastica” si a facut unele compromisuri ilogice,inutile si distructive pt.miscarea nationala romana cu cativa ani in urma (impacarea cu evreii-Holocaustul,intrarea in PPE etc.) datorita sfaturilor “intelepte” ale unora din vechea garda care au tradat PRM – Ciontu,Lupoi,L.O.Vasilescu,Ezerghep,Buruiana s.a. dar sunt si unii din liderii judeteni si locali care sunt pregatiti sa tradeze dar miscarea lui Vadim in legatura cu Becali i-a luat prin surprindere prin eficacitatea sa buimacindu-i si le-a amanat planurile “marete” de tradare,de indepartare a lui Vadim sau de punere a lui pe linie moarta.Timpul va cerne tot ce este de cernut si va limpezi lucrurile in partid. Dupa venirea lui Vadim Tudor la conducerea Romaniei se va pune problema intaririi cu adevarat a PRM,de tranformare a acestuia intr-un mare partid nationalist-crestin care va castiga alegerile parlamentare anticipate,acestuia alaturandu-se multi oameni valorosi,o parte dintre ei nefiind pana atunci inregimentati politic…
P.S.Pana la proba contrarie,consider venirea in PRM a lui C.Stefanescu dar si a lui M.Marinescu de bun augur,mai ales a primului,chiar daca au trecut pe la alte partide…Decat “patrioti” din vechea garda care sa fuga ca lasii la alte partide sau sa puna la cale comploturi ordinare impotriva lui Vadim pt.anihilarea cu totul a ceea ce a mai ramas din PRM, mai bine oameni precum cei doi…

Tricolorul, nr. 1607, editia din 10.07.2009

Tineretul peremist a dezbătut, la Petroşani, cum poţi face politică eficientă cu bani puţini şi idei îndrăzneţe

Autor : DOREL VULPOIU

Organizaţia de Tineret a Partidului România Mare a organizat sîmbătă, 4 iulie 2009, la Petroşani, o întrunire regională. Întîlnirea, prezidată de preşedintele Fililalei Judeţene PRM Hunedoara, Costel Avram, s-a bucurat de participarea tinerilor din judeţele Hunedoara, Gorj, Mehedinţi şi Caraş-Severin şi a liderilor locali ai filialelor din Valea Jiului (Daniel Moraru din Uricani, Dorel Şchiopu din Vulcan, Emanoel Andronache din Petrila şi Florin Racoţea din Petroşani). Ordinea de zi a întrunirii regionale a tinerilor peremişti, ţinută în sala de consiliu a primăriei din Petroşani, a cuprins, la început, un mesaj al preşedintelui OTRM, Dorel Vulpoiu (care a vorbit şi despre implementarea hotărîrilor Biroului Permanent al OTRM la nivel judeţean). Apoi, Mircea Mincea, preşedintele OTRM Hunedoara, a prezentat modalităţile de finalizare a iniţiativelor cetăţeneşti în spiritul Legii 215/2001, văzute ca oportunităţi de afirmare a tinerilor peremişti din localităţile unde partidul nu are reprezentanţi în consiliile locale. Călin Bucălete, secretar general al OTRM, şi Daniel Moraru, preşedintele PRM Uricani, au susţinut prelegeri privind implicarea OTRM în susţinerea candidatului PRM la alegerile prezidenţiale. Ultimul vorbitor a fost preşedintele PRM Vulcan, consilierul local Dorel Şchiopu, care a arătat cîteva eficiente metode şi mijloace de promovare a imaginii PRM. Costel Avram a vorbit, invocînd rezultatele de la europarlamentare, despre un adevărat fenomen PRM. Acum, partidul e pe val iar bulgărele mic va deveni, la următoarele alegeri, unul mare. Tinerii vor lua locul celor care nu au avut rezultate notabile la europarlamentare. Pentru că PRM-ul nu are parlamentari, aleşii locali trebuie să suplinească această absenţă majoră. La nivel naţional, doi vicepreşedinţi de consilii judeţene (unul dintre ei e Costel Avram) trebuie să ajute partidul aşa cum, înainte vreme, o făcea o întreagă pleiadă de senatori şi deputaţi. Valea Jiului a fost lăudată pentru rezultatele obţinute la ultimele alegeri, iar ca urmare a acestora Costel Avram a fost propulsat în Biroul Permanent al partidului şi va conduce o seamă de conferinţe judeţene. Prezidenţialele sînt, în opinia lui Costel Avram, o campanie dublă. Lumea trebuie să rămînă, după prezidenţiale, în minte cu o imagine pozitivă a partidului. O imagine care să-i fie de folos şi la proximele alegeri. Dorel Şchiopu a arătat colegilor cum poţi să fii eficient, din punct de vedere mediatic, cu bani puţini. Cîteva topuri de hîrtie, cîteva cartuşe de cerneală, o imprimantă Canon şi un program grafic pot produce materiale de propagandă pe bandă rulantă. Acestea îţi aduc notorietatea, iar notorietatea îţi aduce voturi. Şchiopu produce, în condiţii de criză economică, cu un milion de lei vechi 5.000 de fluturaşi. O asemenea eficienţă a mai avut, în opinia preşedintelui Costel Avram, doar consilierul judeţean Victor Leu. Acesta a vorbit, pînă în prezent, o singură dată în Consiliul Judeţean, dar cu mare folos pentru partid. Leu l-a propus pe Costel Avram în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi, în urma votului secret, acesta a fost ales. PRM-ul s-a specializat în a trage un maxim folos politic din faptul că reuşeşte să fie arbitru între celelalte partide. Exemplul de la Petrila, unde viceprimarul pesedist a fost înlocuit cu unul liberal, nu e ultimul. În Consiliul General, la Bucureşti, s-au votat doi viceprimari peremişti. Tinerii au fost îndemnaţi să facă o campanie pozitivă, să aibă o atitudine de învingători şi să nu arate, în public, ca nişte oameni cocoşaţi de probleme. Ei trebuie să zîmbească mereu şi să nu fie ironici în mod inutil. Tînăra generaţie de politicieni peremişti trebuie să alterneze discursul politic cu teme relaxante din viaţa particulară. Un exemplu, în acest sens, a fost consilierul Daniel Ivaşcu din Sîntămăria Orlea: are blog şi alcătuieşte, după fiecare şedinţă de consiliu, un ziar propriu pe care îl introduce în toate cutiile poştale ale cetăţenilor din comună. El a devenit, datorită acidităţii textelor sale, o voce temută atît de primar, cît şi de viceprimar. Acest lucru se petrece într-o localitate unde, pînă nu de mult, PRM-ul nu exista. Aceasta e atitudinea pe care ar trebui s-o urmeze tinerii peremişti. Oportunitatea de a fi mereu pe prima pagină a ziarelor e asemenea unei acţiuni întreprinse cu camionul cînd mergi, hotărît, să demolezi, să zicem, o statuie din Secuime. Rişti o amendă şi, desigur, împarţi lumea în două. E mai util să faci, cu bani puţini, chestionare cu întrebări clare. Acţiunea asumată de PRM e ma i eficientă, pe termen lung, decît cadourile-brichetă. A sta de vorbă cu oamenii în care să difuzezi mesaje diferite grupurilor-ţintă e o acţiune-cheie.. Asta înseamnă ca sediile partidului să fie permanent deschise. Inclusiv la Petroşani.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=22908

Tricolorul, nr. 1607, editia din 10.07.2009

EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (II)

Autor : Prof. univ. dr. AUREL V. DAVID

În scurt timp, Eminescu s-a avîntat într-o vastă activitate publicistică destinată emancipării neamului şi apărării memoriei acestuia. Patriotismul a rămas calitatea lui definitorie. Probabil că junimiştii care l-au recomandat pentru ziarul „Timpul” nu şi-au dat seama că Eminescu era un naţionalist neclintit, care nu putea fi modelat în spirit politicianist decît zdrobindu-l fizic (ori l-au adus de la Iaşi la Bucureşti, pentru a-l ţinea sub observare!). Evenimentul care a marcat fundamental activitatea sa pe tărîm politico-social a fost Congresul de la Berlin, convocat la 1 iulie 1878 de către cele şapte puteri europene. Eminescu, care ştia că trăieşte în România, stat european, denumit astfel din anul 1862, a auzit că marile puteri foloseau încă sintagma „Principatele Unite Române” pentru a desemna statul român. Mai mult, România nu fusese invitată acolo ca ţară învingătoare în războiul antiotoman şi nici nu fusese tratată ca atare. El a reacţionat extrem de dur faţă de umilirea statului român şi, fără aprobarea forurilor de conducere ale Partidului Consevator, a angajat ziarul „Timpul” într-o campanie de presă împotriva modificării Constituţiei în sensul cerut de marile puteri europene. În acelaşi timp, a devenit o problemă pentru politicieni, inclusiv pentru conservatori, ideile sale fiind considerate „periculoase”. Eminescu a ajuns la concluzia că, pentru a da viaţă proiectului respectiv, era nevoie de jertfă. Această idee a fost exprimată, la 1 septembrie 1879, cînd în „Convorbiri literare” a publicat poezia „Rugăciunea unui dac” (dacul fiind considerat simbolul jertfei pentru neam şi vatră!). El şi-a îndemnat semenii să se închine Tatălui Ceresc (numit „Părinte”), cel care a dat „suflet zeilor” şi „fericire lumii”, p e care-l numea „izvorul de mîntuire al omenirii” şi-l considera „moartea morţii şi învierea vieţii”. Mesajul „Rugăciunii…”, este, pe fond, vinovăţia majoră pentru că „dacul” n-a putut contracara umilinţa pe care marile puteri i-au impus-o şi cere să plătească prin moarte (intrarea în „vecinicul repaus”) pentru această vinovăţie. Proiectul etno-politico-statal gîndit de Eminescu, eminamente anti-austro-ungar, s-a lovit de obedienţa partidelor politice, mai ales a politicienilor, în primul rînd a conservatorilor, dar şi a unor liberali faţă de Puterile Centrale. Împotriva lui Eminescu s-au coalizat toţi cei care s-au auto-declarat din interes politic apărători ai „românismului”. Cu toţi aceştia, Eminescu s-a simţit obligat să poarte o polemică publică ex trem de violentă, fapt ce i-a creat şi mai mulţi duşmani. La rîndul lor, agenţii serviciilor de informaţii austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”. Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români. De la Viena, ambasadorul liberalilor, conservatorul Petre P. Carp, a transmis în ţară semnalul reducerii la tăcere a lui Eminescu. Acesta a fost exprimat într-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu, în care îi atrăgea atenţia pe un ton imperativ: „şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Eminescu nu şi-a abandonat crezul în reconstruirea statalităţii româneşti, care trebuia să aibă ca suport teritorial spaţiul vechii Dacii. Însă, a fost conştient că în acel context nu trebuiau implicate „pe faţă” autorităţile tînărului şi firavului stat român. De aceea, a recomandat o neutralitatea activă, pentru a feri România de conse cinţele unei confruntări directe între cele două imperii. Cu inteligenţa-i recunoscută, el a încercat să le explice politicienilor momentului că „situaţia noastră excepţională ne învaţă că una din condiţiile, de nu ale existenţei, dar ale păcii şi dezvoltării noastre liniştite, e ca să trăim în pace cu amîndoi vecinii (imperiile ţarist şi austro-ungar, n.ns.) şi să lăsăm ca echilibrul între puterile lor să fie garanţia neutralităţii noastre”. În condiţiile înăspririi prigoanei autorităţilor austro-ungare împotriva românilor încorporaţi în imperiu, la Bucureşti, cu sprijinul lui C.A. Rosetti, studenţii români transilvăneni Gheorghe Secăşanu şi Gheorghe Ocăşanu au pus bazele societăţii Iredenta română („România Iridenta”), al cărui obiectiv imediat era contra cararea politicii de deznaţionalizare şi de maghiarizare a românilor din Ungaria. În vara anului 1881, „România Irridenta” a pus în circulaţie o hartă cu Banatul pînă la Tisa, Transilvania şi Bucovina, toate considerate „teritorii române”. Această hartă care proclama „teritorii române” provinciile istorice Banatul, Transilvania şi Bucovina a fost semnalul reluării cu vigoare a luptei pentru eliberarea românilor aflaţi sub stăpînirea Imperiului austro-ungar şi unirea teritoriilor respective cu „patria mamă” , pentru a reconstitui Dacia Mare. Eminescu s-a alăturat cu toată fiinţa şi priceperea sa reprezentanţilor românilor ardeleni şi bucovineni stabiliţi în Bucureşti, care se simţeau abandonaţi de către puterea politică „din ţară” în lupta pentru cîştigarea drepturilor naţionale. Ideea „Daciei Mari” a fost răspîndită şi a prins repede rădăcini chiar şi în interiorul oştirii române. Cu ocazia deschiderii unei expoziţii organizate la Sibiu, la care a fost invitat ca delegat al statului român şi generalul-medic Carol Davilla, acesta „şi-a afirmat ideile cu privire la Marea-Dacie” şi a dispus „să fie îndepărtate portretele împăratului şi împărătesei” şi înlocuite cu cele ale „majestăţii româneşti”. 4. Constituirea nucleului politic al „Daciei Mari” (Societatea „Carpaţii”). Loviturile primite de Iredenta română din partea serviciilor secrete ale Austro-Ungariei au determinat schimbarea de tactică. În acest context, la 24 ianuarie 1882, pe suportul Iredentei române, a luat fiinţă, la Bucureşti, Societatea „Carpaţii”, în care a fost cooptat şi Eminescu. Scopul declarat al societăţii a fost sprijinirea ardelenilor emigranţi cu slujbe şi locuinţe în capitala României, însă scopul real era eliberarea Transilvaniei şi refacerea „Daciei Mari”. În acest sens, programul Societăţii a fost subordonat pregătirii luptei de eliberare a românilor ardeleni de sub dominaţia austro-ungară. Societatea „Carpaţii” a început să desfăşoare o acţiune susţinută împotriva stăpînirii dualiste şi în apărarea fiinţei naţionale. Unii membrii au primit sarcini să difuzeze manifeste incendiare şi să militeze prin toate mijloacele de comunicare pentru reîntregirea politică şi teritorială. Eminescu s-a remarcat şi în noua situaţie prin poziţia fermă adoptată faţă de interzicerea de către autori tăţile ungare a utilizării limbii şi a unor manuale şcolare româneşti, în special de geografie, istorie şi literatură, deşi acestea fuseseră aprobate de către Viena. Societatea „Carpaţii” a fost considerată, chiar de la înfiinţare, ca periculoasă pentru siguranţa Imperiului austro-ungar. Se pare că imediat după înfiinţare, serviciile secrete austriece au reuşit să o „penetreze” informativ. Zvonul privind intenţiile refacerii Daciei Mari au început să circule peste Carpaţi, în Transilvania. În acest context, autorităţile de la Budapesta au intensificat măsurile necesare prevenirii manifestărilor de simpatie sau de susţinere a luptei naţionale a românilor. Eminescu a simţit ostilitatea crescîndă şi tot mai violentă a politicienilor români, îndeosebi a liderilor Pariectul „Daciei Mari” sau a „statului daco-român”. El a fost tot mai conştient că poziţia lui la ziarul „Timpul”, precum şi atitudinea sa critică la adresa politicianismului antinaţional, l-au transformat într-o adevărată ţintă. În acelaşi timp, i s- a întărit convingerea că, odată ce a apucat pe un drum care cerea jertfă, era menit să înfrîngă relele sau să piară, nu să li se plece lor! (Va urma)

http://www.zvj.ro/curent/

Tricolorul, nr. 1609, editia din 13.07.2009

EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (IV)

Autor : Prof. univ. dr. AUREL DAVID

În acest context, politicienii interni, atît conservatori, cît şi liberali, aflaţi la guvernare, puternic şi continuu „flagelaţi” direct şi indirect de Eminescu, în presă, ca şi după „duşul” cumplit din Scrisoarea III-a (1881), au simţit că a sosit momentul de a-l elimina pe Eminescu din viaţa publică şi au lucrat „mînă-n mînă” cu „Oculta” internă şi externă. Aceştia n-au luat în seamă faptul că E minescu exprimase public şi fără rezerve nevoia de apărare a interesului naţional, deci înţelesese imperativul momentului! Deşi, liderii celor două partide politice care-şi disputau puterea în România puteau să-şi dea seama că Eminescu devenise o valoare naţională (dăduse naţiei „Scrisorile” şi „Luceafărul”!), niciunul n-a avut timp sau n-a vrut să discute cu el deschis, constructiv, de pe poziţia interesului naţional. Pe această cale s-ar fi putut apăra atît interesul naţional, cît valoarea naţională pe c are o reprezenta, deopotrivă, poetul şi gazetarul Eminescu. În această acţiune perversă s-au arătat deosebit de zeloşi unii fruntaşi ai Partidului Conservator, criticaţi vehement de către Eminescu pentru politica lor antinaţională. „Loja” din spatele Societăţii „Junimea” şi-a avut rolul ei nefast, iar Titu Maiorescu s-a dovedit a fi „regizorul” intern („din umbră”) al întregii acţiuni. Aşa a fost fabricată, ad hoc, „nebunia lui Eminescu”. S-a recurs la această soluţie, întrucît „nebunia” declarată public excludea automat din viaţa publică pe cel ce nu putea face dovada credibilă că este sănătos. În cazul lui Eminescu, aceasta putea fi invocată, fără nici o răspundere, ori de cîte ori venea vorba de scrierile sale, iar creduli se aflau destui în acele vremu ri. Deci, scopul urmărit era scoaterea lui Eminescu din viaţa publică! Ca variantă de rezervă, Eminescu trebuia să ajungă în faţa organelor de Poliţie, care n-aveau nimic cu poetul ci cu ziaristul politic – ziarist al opoziţiei. Cei care i-au gîndit soarta erau convinşi că dacă Eminescu va intra în conştinţa publică drept nebun, nimic din ceea ce a scris nu va mai fi luat în considerare. Momentul exploatării aşa-zisei „nebunii a lui Eminescu” a venit în ziua de 28 iunie 1883, cînd, amînîndu-se încheierea tratatului cu Austro-Ungaria, a izbucnit flacăra conflictului. Invocînd acţiunile „subversive” ale Societăţii „Carpaţii”, Austro-Ungaria a notificat suspendarea relaţiilor diplomatice cu România şi a rupt relaţiile diplomatice cu Regatul României pentru 48 de ore. În acelaşi timp, efective militare executau manevre armate în Carpaţi, iar presa ungară striga că a venit timpul ca imperiul să-şi anexeze „Valahia”. La rîndul său, cancelarul Germaniei, Otto von Bismack, a ameninţat Regatul României, printr-o telegramă secretă către Carol I, cu declararea războiului dacă România nu intră în „noua ordine”. Totodată, guvernului I.C.Brătianu i s-a cerut să verifice Societatea „Carpaţii”, sub motivul că desfăşura activitate subversivă, urmărind unirea Ardealului cu regatul României. Astfel, guvernul a dispus măsuri radicale împotriva Societăţii „Carpaţii”. Poliţia a trecut, în forţă, la percheziţionarea sediului acesteia din strada Ştirbei Vodă şi a domicilului membrilor comitetului de conducere, iar toţi cei dovediţi ca membri activi ai organizaţiei fiind ulterior expulzaţi. Apoi s-a lansat semnalul: „Prindeţi-l pe Eminescu şi băgaţi-l la balamuc!” Scenariul sacrificării lui Eminescu a constituit şi continuă să constituie subiectul şi obiectul unor ample analize şi de zbateri. Fapta odioasă comisă împotriva lui Eminescu este confirmată, în primul rînd, de modul în care a fost acoperită oficial, în stil balcanic. El a fost internat la „sanatoriul” dr. Alexandru Şuţu la „Caritatea” (Caritas) punîndu-i-se falsul diagnostic de „alcoolism şi sifilis”. Deci, agresiunea împotriva sa a fost acoperită, oficial, cu un certificat medical. Ştirea că „a înnebunit Eminescu”, nu a apărut în ziarul „Timpul”, unde Eminescu fusese redactor principal, ci în ziarul „Românul” – oficiosul guvernului, de fapt, al aripii rosettiste din partidul liberal, care se aflase în polemică permanentă cu Eminescu. Eminescu a fost ţinut în sanatoriul dr. Alexandru Suţu pînă cînd România a aderat la Tripla Alianţă, apoi a fost tîrît din sanatoriu în sanatoriu, cu scurte momente de libertate, pînă la sfîrşitul vieţii. Niciunul dintre cei care au participat la săvîrşirea mîrşavei fapte nu şi-a asumat vreodată nici o parte de vină. Unii au inventat momente şi scene ireale, dar credibile pentru cei « săraci cu duhul », pentru a scăpa de urmări, iar alţii, laşi, au acceptat să vorbească la mulţi ani de la evenimentul respectiv, cînd Eminescu era perceput de mulţi semeni aşa cum îl proiectaseră « epigonii » săi. 6. Încercare de reconstituire a scenariului sacrificării lui Eminescu în 28 iunie 1883 Cu puţin timp înainte de această zi fatidică pentru destinul său, Eminescu, găzduit în acel moment de familia Slavici, a simţit, probabil, că era supravegheat de aproape, cu complicitatea lui Titu Maiorescu, a cărui răceală faţă de el era tot mai pregnantă. Aşa se explică intenţia de a se muta la inginerul Constantin Simţion, din conducerea Societăţii «Carpaţii», care devenise deja un fel de gazdă de rezervă. El îşi transportase în casa acestuia, puţin cîte puţin, bunurile – înţelegînd că nu mai poate convieţui alături de „Madame Slavici” (Ecaterina Szöke Magyarosy) care era, foarte probabil, dacă nu agent, cel puţin informator al serviciilor secrete ale Austro-Ungariei. Conflictul cu această „Madame Slavici” (Kati, cunoscută cu numele de Catinca Slavici), devenise aproape permanent, mai ales după ce Eminescu începuse să critice vehement maghiarizarea numelor româneşti din Transilvania. În acest scenariu a fost atras şi publicistul Grigore Ventura, aflat în legături suspecte cu agentul austriac Friderick Lachman. Mărturiile şi sursele de epocă afirmă că în zorii zilei de 28 iunie 1883, înainte de ora 6.oo, între Mihai Eminescu şi gazda lui, doamna Ecaterina Szöke Magyarosy, soţia lui Ioan Slavici, s-a petrecut o scenă marcată de violenţă verbală. Probabil că Eminescu, supravegheat de gazda sa,surmenat după o noapte de lucru, a fost provocat de către „Madame Slavici”, prin vorbe meşteşugite, pentru a-l face să devină violent. După consumarea scenei respective, Eminescu a plecat la redacţia ziarului „Timpul” pentru a lua un exemplar din numărul proaspăt tipărit, a-l duce lui Titu Maiorescu şi a-i arăta acestuia acuzele aduse guvernului faţă de încălcarea libertăţii presei şi a gazetarului. Probabil că el a ameninţat că nu se mai întoarce la gazda sa, urmînd să se mute definitiv la inginerul Constatnin Simţion. La ora 6.oo, imediat după plecarea lui Eminescu, „Madame Slavici” – foarte probabil, potrivit unui scenariu dinainte stabilit – simţind că „obiectivul” scapă de sub supraveghere, a scris pe o carte de vizită: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău (reu)”. Apoi a trimis acel înscris, printr-o servitoare, lui Titu Maiorescu, rugîndu-l să o scape de „nebunul” Eminescu (înscrisul respectiv, notat de Titu Maiorescu în Jurnalul său, a fost preluat de toţi cei care s-au încumetat să reconstituie acele evenimente!) Acasă la Titu Maiorescu a apărut repede inginerul Constantin Simţion, pe care Eminescu îl considera „prieten” (pînă astăzi nu s-a stabilit cu rigoare dacă acesta fusese anunţat de Titu Maiorescu sau de madame Slavici ori venise potrivit unui plan dinainte stabilit!). Împreună (fără nici o analiză a cazului sau o sumară verificare a conţinutului înscrisului), cei doi au plecat la aşa-zisa „Casă de sănătate” a dr. Alexandru Şuţu, adică la spitalul de nebuni (ospiciu). Acolo, Titu Maiorescu i-a cerut acestuia să-i pregătească o cameră lui Eminescu şi să-l interneze, sub motivul că era nebun (deci, nu i-a cerut să-l examineze, cum era normal!), obligîndu-se să achite costul de 300 de lei pe lună pentru camera respectivă. După ce au „aranjat” cu dr. Alexandru Şuţu internarea lui Eminescu, Titu Maiorescu şi Constantin Simţion s-au înţeles asupra modalităţilor de acţiune pentru a-l aduce la ospiciu pe Eminescu: Titu Maiorescu urma să meargă la propriul domiciliu, iar Constantin Simţion la sediul Societăţii „Carpaţii”, pentru a-l aştepta pe Eminescu, a-l imobiliza şi a-l duce cu forţa la ospiciu (în acest punct apare o altă eni gmă: Constantin Simţion a devenit doar în acel moment complicele lui Titu Maiorescu sau ei au făcut parte dintr-o conspiraţie pre-gătită cu metodă împotriva lui Eminescu? Care a fost motivul real al asocierii celor doi complici pentru a-l imobiliza pe Emine scu şi a-l interna cu forţa în ospiciul dr. Al. Suţu?). Singura nelinişte a lui Titu Maiorescu a fost ca imobilizarea lui Eminescu să poată fi făcută „fără greutate”. (Va urma)

Tricolorul, nr. 1610, editia din 14.07.2009

VALAC, DAC, ROMÂN – MARILE ETNONIME ALE ACELUIAŞI NEAM

Autor : GEORGE LIVIU TELEOACĂ

De peste 150 de ani dicţionarele limbii sanscrite şi ulterior cele de mitologie generală spun lumii întregi că valahii au fost sacralizaţi ca zeitate colectivă a înţelepciunii denumită Valac-Hilya în mitologia vedică. Cu toate acestea continuă în mod absurd să se afirme de către filologi că etnonimul „valac” ne-ar fost atribuit după mai mult de două milenii de la această atestare de către slavii, care ar fi venit prin secolele VI-IX pentru a continua în spaţiul carpato-danubiano-pontic lecţiile de vorbire întrerupte în anul 271 d.Chr. de retragerea aureliană. Prea a trecut, însă, mult timp de la formularea acestei explicaţii lipsită de orice temei pentru a nu respinge ca detestabilă aroganţa cu care Universitaţile din ţară şi mai ales Academia Română, refuză să accepte, după zeci şi zeci de ani de progrese în lumea tuturor ştiinţelor, că atestarea de cu 4.000 de ani în urmă se referă la naţiunea română din moment ce toate dicţionarele alătură cuvîntului „valac” şi pe cel de „dac”. Prea ne este specific tandemul etnonimic „vala c-dac” pentru a nu se remarca faptul că alături de zeitatea Valac-Hilya se află la mare preţ în mitologia vedică zeul Dakşa considerat zeu creator, „strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii”, cum găsim înscris la V. Kernbach. Cu o nepăsare condamnabilă au trecut lingviştii, şi filologii noştrii în general, peste faptul că celebrul tandem „valac-dac” se regăseşte şi între cuvintele de uz comun ale limbii sanscrite: „valaka” avînd înţelesul de procesiune, iar „dakşa” pe cel de sărbătoare a solstiţiului de iarnă. Atunci cînd este adjectiv „dakşa” mai are şi înţelesul de capabil, de priceput. Există şi cuvîntul „dikşa” care defineşte totalitatea pregătirilor pentru un act religios şi cu toate acestea sutele de cuvinte comune limbii române şi limbii sanscrite, printre care şi cele de mai sus, n-au făcut obiectul cuvenitelor cercetări, în ciuda faptului că lucrările meritorii ale autodidacţilor cu privire la acest fond româno-sanscrit au solicitat frecvent studierea şi includerea lui oficială în istoria limbii române începînd cu anul 1909 (sic). Revenind la problema în sine a etnonimelor valac şi dac, definitoriu este faptul că alături de teonimele Valac-Hilya şi Dakşa, cuvintele sanscrite de uz comun: „valaka, dakşa şi dikşa” au de asemenea semnificaţie sacră, ceea ce pune în evidenţă statutul sacru acordat vlahilor din Dacia, precum şi prestigioasa lor anterioritate în raport cu perioada apariţiei primelor scrieri vedice, cum este Rig-Veda datînd din prima jumatate a mileniului doi înainte de Christos. Ca mărturie eternă a preţuirii de care au avut parte vlahii, dar mai ales Valahia, ca reper sacru al omenirii, cel mai înalt munte al lumii, considerat acoperişul ei, a şi fost denumit Himalaia, care este un alt mod de a transcrie cuvîntul Valah, ştiut fiind faptul că atît în limba sanscrită cît şi în limba română trecerea V?M este frecventă. Pe temeiul acestei transformări, Himalaia presupune la origine forma Hivalaia ca anagramă pentru Valahia. Venerînd peste timp aceeaşi vatră primordială a religiilor, Eddele germanice denumesc prin substantivul propriu Himli, care este o altă variantă a cuvîntului Himalaia, nu numai palatul ceresc construit pe muntele cu acelaşi nume, ci şi lumea regenerată care va fi condusă din acest palat. Nu mai puţin important este faptul că în limba franceză paradisul este asociat aceluiaşi spaţiu numit, însă, Pays de Cocagne, adică ţara Kogaionului, cu menţiunea că în limba sanscrită cuvîntul „gagana” înseamnă cer sau atmosferă. De aici şi concluzia că dincolo de orice speculaţie de tip ezoteric, memoria colectivă a omenirii păstrează prin memoria nemuritoare a cuvintelor amintirea faptului că Valahia Dacică reprezenta Paradisul pentru toată omenirea de la Est la Vest şi că valahii numiţi şi daci erau considerati sfinţiţi pentru fervoarea cu care şi-au asumat rolul de misionari civilizatori în numele Dumnezeului Dumnezeilor lumii. Această concluzie este confirmată şi de cercetările Institutului American pentru Drapelele Lumii pe baza cărora Whitney Smith a arătat în tratatul său de vexologie, din anul 1975, că sub semnul Dragonului Dacic s-a făcut istoria lumii din Persia pînă în Bretania timp de 2.500 de ani. Or, aşa după cum am arătat în repetate rînduri, simbolul numit Dragonul Dacic este hieroglifă pentru numele lui Dumnezeu, care se citeşte la fel ca şi tetragrama sacră. Corelările au putut fi extinse pe baza datelor oferite de mitologie şi o sinteză a lor este redată în tabelul de mai jos, din care rezultă că înrudirea mitică a teonimelor stabilită de mitologi este dublată de evidente înrudiri lingvistice, de unde şi concluzia că înrudirea lingvistică a teonimelor presupune înrudiri ale conţinutului lor mitico-religios. După cum rezultă din cele prezentate, sintagma teonimică arhetipală este Valac-Valac de la care pornind s-au format toate teonimele incluse în tabel, dar şi altele în care litera V a fost înlocuită prin litera M. Dintre cele cîteva exemple care ilustrază în tabel şi trecerea de tip V-D se remarcă variantele Vur-Volac şi Vur-Dalac, care indică faptul că arhetipalul cuvînt Valac a dobîndit în timp şi forma Dalac sau Dlac, care a pierdut apoi litera „l” pentru a trece în forma Dac. De aici şi tandemul de etnonime Valac-Dac specific pentru Valahia Intracarpatică. Pentru vlahii din sudul Dunării cuvîntul Vlac urmează succesiunea de transformări Vlac-Dlac-Trac, iar pentru cei ajunşi în Mesopotamia cuvîntul Dlac este citit în sens invers pentru a genera cuvîntul Caldei, numiţi şi Haldei în Cartea proorocului Daniel. Ei sînt cei care au răspuns împăratului în limba aramaică. Cuvîntul „haldeu” s-a păstrat prin tradiţie şi în limba română de către călugării Daciei încreştinaţi ulterior, care îl mai atribuie uneori şi preoţilor de mir, aşa cum se arată în Micul Dicţionar Academic. Spre deosebire de plăsmuirile admise pînă acum fără probe, aceaste explicări ale etnonimelor „valac” şi „dac” bazate pe atestări de mare prestigiu ne conferă nouă, celor care vieţuim de la Facerea Lumii pe pămîntul Daciei, statutul unic de entitate sacră etalon, atît pentru civilizaţiile din Orient, cît şi pentru cele din Occident, care împreună ne-au considerat în mod explicit Axis Mundi.

http://www.sport.ro/europa-league/ungurii-in-ghencea-cu-steaguri-cu-ungaria-mare.html

Tricolorul, nr. 1611, editia din 15.07.2009

EMINESCU – PRIMA JERTFĂ POLITICĂ PE ALTARUL DACIEI MARI (VI)

Grigore Ventura, care cunoştea planul privind imobilizarea lui Eminescu şi internarea sa în ospiciu, primise misiunea să-l reţină pe acesta într-un loc de unde să poată fi ridicat fără incidente. Astfel, l-a încuiat în baie, unde, după informaţiile furnizate şi de alţi martori, apa fierbinte a curs timp de opt ore. Potrivit propriei declaraţii, Grigore Ventura a plecat „să înştiinţeze pe prefectul poliţiei” de faptul că un nebun s-a închis în baia publică şi că „trebuie să ridice un nebun de la baia Mitraşevschi” (afirmaţia sa nu se confirmă; declaraţia a fost făcută, cu siguranţă, pentru a-şi scăpa pielea, el arătînd că a sesizat Poliţiei un caz deosebit, de nebunie manifestată cu violenţă!; cu siguranţă că şeful Poliţiei cunoştea numele Eminescu, purtat de redactorul şef al ziarului „Timpul”!) Tot Grigore Ventura a fost cel care i-a anunţat pe doi dintre prietenii lui Eminescu: Gheorghe Ocăşanu şi V. Siderescu de la Societatea „Carpaţii”, care au ajuns acolo după aproximativ 8 ore (este interesant de aflat ce s-a întîmplat timp de 8 ore, cînd nici Poliţia, nici „prietenii” lui Eminescu n-au intervenit!). Probabil că V. Siderescu, odată sosit la baia Mitraşevschi, a crezut că Eminescu fusese atins de alienaţie mintală, dar Gheorghe Ocăşeanu, care era „om de încredere al şefului Poliţiei” (fapt dat în vileag de Ioan Slavici!) ştia ce are de făcut şi din ce raţiune. Cei doi „prieteni” ai lui Eminescu au plecat să anunţe Poliţia, informîndu-l pe comisarul C.N.Nicolescu de la Secţia 18 Poliţie de faptul „că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore şi că, încuin d u-se-n baie pe dinăuntru, refuză să deschidă”. Toi ei l-au căuutat şi l-au informat pe Constantin Simţion despre situaţia „prietenului” său (poate se va afla vreodată unde a stat în acest timp şi cu ce s-a ocupat acest Constantin Simţion!). Astfel a fost pus în aplicare, împreună cu Poliţia, planul de imobilizare a lui Eminescu (care trebuia să pară legal!). Cei trei s-au deplasat la baia Mitraşevschi, fără Grigore Ventura („maurul şi-a făcut datoria”), cu o dubă cenuşie trasă de cai şi cu un echipaj condus de comisarul C. N. Nicolescu. După cum reiese din procesul-verbal întocmit de Poliţie, l-au găsit „pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă uşa-i şi avea aerul de a fi speriat de vederea noastră…”). Cei de faţă au încercat să-l calmeze, dar „drept răspuns, se repede la amicii săi şi la servitoarea băii, îmbrîncindu-i pe uşă, apoi aruncîndu-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară”. Eminescu l-a rugat pe V. Siderescu „să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot”. Acesta a plecat să-i îndeplinească dorinţa, iar ceilalţi „prieteni” ai săi au forţat uşa cabinei băii pentru a pătrunde înăuntru. Eminescu s-a împotrivit, dar „prietenii” săi l-au doborît şi l-au îmbrăcat în cămaşa (comisolul) de forţă, apoi l-au tîrît afară şi l-au urcat cu forţa în birja morţii. Ion Russu-Şirianu, care a văzut scena, alergînd prin Bucureşti să-l caute pe Eminescu!, avea să afirme ulterior că: „Am auzit glasul său cel adevărat strigînd cu deznădejdea celui care se îneacă -Ajutor!”. Răpitorii l-au condus apoi la Institutul „Caritatea”, unde l-au „confiat” doctorului Alexandru Şuţu, iar comisarul de poliţie l-a rugat pe acesta „a-i da îngrijiri excepţionale”. Între timp Poliţia, cu complicitatea soţiei lui Ioan Slavici (madam Kati), i-a percheziţionat locuinţa, i-a ridicat bunurile, a umblat prin hîrtii şi manuscrise, sperînd să descopere ceva compromiţător. Dar nu a deschis o anchetă, aşa cum proceda de obicei în asemenea cazuri şi cum cerea legea. Comisarul C.N. Nicolesc u, împreună cu „amicii” lui Eminescu, s-au întors la baia Mitraşevschi şi au constatat că „toate hainele şi chiar ciorapii erau aruncaţi în apa din baie”. Apoi au fost inventariate toate lucrurile găsite, inclusiv cheia de la camera lui Eminescu (lipsea pistolul despre care pomenise Grigore Ventura!), după care s-a întocmit procesul-verbal de constatare a situaţiei. Acesta a fost semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Constantin Simţion, V. Siderescu, Gh.Ocăşanu, Mark David (un client sau asistent al dr. Suţu, probabil cel care a adus cămaşa de forţă !), Johan Paulina (femeia de serviciu a băii) şi Ana Mitraşevschi (patroana băii). Hainele lui Eminescu au fost duse acasă la Ioan Slavici şi aruncate în camera unde locuise poetul, apoi uşa a fost sigilată (faptul este atestat într-un Post-scriptum, semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Ecaterina Slavici şi V. Siderescu). În acea după-amiază, Titu Maiorescu a plecat tainic într-o lungă vacanţă prin Europa occidentală, pentru refacere, iar Eminescu a fost închis într-o casă de nebuni, pe malurile Dîmboviţei, pentru meditaţie! * Presimţindu-şi sfîrşitul, cel care în „Luceafărul” se considera în „lumea lui”, „nemuritor şi rece”, în decembrie 1883, oficial declarat nebun, a putut să creeze cel mai tulburător poem filosofic al său, Odă (în metru antic). Citiţi-l şi recitiţi-l şi reflectaţi. Cît de nebune puteau să fie mintea şi simţire care l-au creat? Îl redăm integral: Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Cînd deodată tu răsărişi în calea-mi, Suferinţă, tu, dureros de dulce… Pîn-în fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet, Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări… Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sîn, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! (1883, decembrie) Este epitaful pe care Eminescu singur şi l-a scris! Acesta poate fi inscripţionat pe o placă de marmură, la mormînt, ca acuzaţie veşnică şi vinovăţie imprescriptibilă pentru autorii şi făptuitorii crimei! Concluzii: Planul pentru o „Dacie Mare” – pe direcţia planului dacic care ne-a traversat istoria! – a îngrijorat pe spionii imperiali şi îi speria (pentru complicaţii) pe politicienii autohtoni şi pe agenţii/poliţişti, fapt pentru care au pus la cale complotul (pentru toţi binevenit, după atîtea „flagelări” din partea lui Eminescu). La aceasta – nota bene! – s-a adăugat contribuţia forţelor oculte; pe agenţii acestora sau pe obedienţii lor îi găsim implicaţi continuu. „Cazul Eminescu” constituie unul dintre cele mai nefaste exemple de manipulare a conştiinţelor prin intermediul aşa-numiţilor „oameni politici”, al presei scrise şi al unor „experţi” cu abilităţi de critici sau cu pretenţii de istorici. În istoria modernă a României este primul exemplu tipic al modului în care pana unui gazetar autentic şi patriot poate fi frîntă de către forţe oculte, iar un geniu naţional poate fi pus în cămaşă de forţă de către o putere politică violentă. Contemporanii lui Eminescu, neimplicaţi în politică sau în organizaţii oculte, n-au bănuit că destinul tînărului poet a fost influenţat şi abătut din făgaşul său natural de către indivizi şi forţe oculte interesate să-l scoată din viaţa politică şi să-l transforme într-un nebun. Prin eliminarea lui Eminescu din viaţa publică a fost comis un asasinat moral şi politic, asociat cu apelative şi epitete, precum: nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, şovin etc. Cei care au avut interesul să-l asasin eze moral şi politic au urmărit ca Eminescu să rămînă în memoria românilor doar ca poet, şi acesta epuizat intelectual, după cum Titu Maiorescu i-a conceput volumul de versuri (vestita „ediţie Maiorescu”) -, cu toate că principala sa activitate, considerată „periculoasă”, a fost cea de ziarist. La mistificarea adevărului despre motivul înlăturării lui Eminescu din viaţa publică au participat, într-o cîrdăşie tainică la momentul respectiv, cum s-a înţeles, forţe interne şi externe. Pentru a-l scoate dintre simbolurile naţionale, publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, pentru posteritate fiind prezentat doar ca un „poet romantic”, epuizat şi el în momentul 1883: „ediţia Maiorescu” a lucrat continuu în acest sens, iar pentru unii încă mai „lucrează”. Eminescu a fost jertfit pe altarul Daciei Mari – cel mai important proiect etno-politico-statal gîndit de români şi pentru români în a doua jumătate a secolului XIX; în fond, întreaga istorie a Neamului spre acest liman se îndrepta! Dacă exista înţelepciune politică şi conştiinţa valorii geniului, în „momentul 1883″, după conştientizarea soluţiei adecvate pe care Eminescu a dovedit-o cu claritate şi curaj, crima putea fi evitată. Dar la niciuna din forţele ostile lui Eminescu n-a existat – atunci şi în anii asasinatului sadic, pînă în 1889, – nici înţelepciune şi nici voinţă politică.

http://www.zvj.ro/node/2023

http://www.zvj.ro/node/2032

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5967948-parlamentul-european-becali-comisia-pentru-comert-international-vadim-tokes-sunt-colegi-comisie-iar-eba-prins-afacerile-sociale.htm

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/859710/Gigi-Becali-nu-candideaza-la-Presedintia-Romaniei/

La Vulcan, compuneri scolare
15 dintre consilierii locali din municipiul Vulcan au postate pe site-ul http://www.e-vulcan.ro rapoartele de activitate pe primul an de mandat. Scrise de mana sau pe computer, acestea seamana izbitor cu niste compuneri scolare redactate cu stangacia unor elevi de maximum clasa a cincea. Toti consilierii locali se lauda ca au participat la sedintele de consiliu, dar si la diverse manifestari ce au avut loc in oras. Toata activitatea pe un an a fost expe­diata in cel mult doua pagini.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23091

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23102

http://www.gandul.info/politica/becali-il-lasa-pe-vadim-vreau-sa-devin-cel-mai-puternic-animal-politic-video.html?3928;4661403

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23114

Tricolorul, nr. 1617, editia din 22.07.2009

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI

VADIM=VLAD ŢEPEŞ! Ieri după-amiază, am aflat de la Antena 3 că, într-un sondaj de opinie referitor la personajele din filmele de desene animate cu care pot fi asemănaţi politicienii, românii au răspuns, categoric: atunci cînd îl văd pe Vadim le vine în minte Vlad Ţepeş! Omagiu mai mare nici nu se putea. Apare cu atît mai ridicolă cifra de 8%, scoasă din burtă de autorii sondajului (sau poate de acelaşi falsificator penibil, Sorin Oancea). Cu alte cuvinte, într-o ţară care vrea o conducere autoritară, cu mînă de fier, în proporţie de 80 % – cel care întruchipează acest tip de om politic ar fi votat doar de… 8 %, deci de 10 ori mai puţini cetăţeni!

Tricolorul, nr. 1618, editia din 23.07.2009

Figurantul Crin Antonescu, umflat în sondaje româneşti pe bani americani

La începutul săptămînii, Biroul de Cercetări Sociale (BCS) a dat publicităţii un sondaj, în care Crin Antonescu şi Radu Duda sînt umflaţi fără nici o explicaţie sociologică. Conform acestei fabulaţii, în nici o lună de zile, Crin Antonescu a cîştigat în opţiunile electoratului cel puţin 6 procente, ajungînd la 21,5%, iar actoraşul Radu Duda se apropie de 5% opţiune de vot. Publicarea sondajului în România este doar o operaţiune colaterală. Făcătura a fost comandată şi plătită de firma americană Marsh Copsey & Associates şi a fost aranjată pentru a se susţine candidatura lui Crin Antonescu în faţa lui Barack Obama. Susţinătorii americani ai lui Crin Antonescu, în frunte cu Sam Pattern, vor să obţină binecuvîntarea lui Barack Obama pentru candidatura acestuia la preşedinţia României. Plătitorii sondajului, Marsh Copsey & Associates, reprezintă un puternic grup financiar al democraţilor americani, cu planuri mari de afaceri cu statul român, în industria energetică şi în cea de armament (inclusiv în derularea contractului de retehnologizare a Armatei Române, aflat la concurenţă cu cei care îl sprijină pe Băsescu). În Consiliul de Administraţie al acestei firme se află Dan Mureşan, nimeni altul decît fiul fostului ministru al agriculturii, Ioan Avram Mureşan (revenit în atenţia publică, după 2000, în scandalul ,,şpagă, palincă şi caltaboşi”). Dan Mureşan este, din punct de vedere administrativ, manage rul afacerilor din Europa ale grupului financiar, iar impunerea lui Crin Antonescu în postura de favorit al Casei Albe pentru preşedinţia României va face probabil din el un personaj foarte bogat. Lui îi vor reveni procente consistente din contractele grase pe care americanii le vor ca plată pentru susţinere. Conform unei surse de încredere, cu acces direct la caietele de sondaj, procentele lui Crin Antonescu sînt scoase din burtă, acesta nedepăşind 11%, diferenţa fiind luată de la Corneliu Vadim Tudor, care s-ar situa la aproximativ 20%, fiind favorit pentru turul II al prezidenţialelor, în luptă contra lui Traian Băsescu. Aceeaşi sursă din interior ne-a mai relatat că pentru Traian Băsescu ,,meciul” este pierdut în acest moment, trendul acestuia fiind descrescător. În turul II Dictachiorul va pierde, pentru că el nu poate acumula voturi semnificative peste bazinul său electoral, format în acest moment doar din ,,ultraşii portocalii”.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23173

Tricolorul, nr. 1620, editia din 25.07.2009

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI VOI FI EU, SAU VA FI CINE VREAU EU!

Autor : Dr. CORNELIU VADIM TUDOR, Membru al Parlamentului European, Preş edintele Partidului România Mare (Textul Conferinţei de Presă de vineri, 24 iulie 2009, a fost difuzat pe postul OTV).

Conferinţa de Presă a Partidului România Mare Aşa după cum se ştie, săptămîna trecută am lipsit din ţară. Am efectuat un scurt turneu politic la Strasbourg, Paris şi Londra. Principala activitate a fost participarea la deschiderea oficială a noului Parlament European, al cărui membru sînt, prin voinţa electoratului român. Aşa după cum era de aşteptat, şi cum am anunţat din timp, PRM încă nu s-a afiliat la nici un grup politic, din motive obiective. Noi nu sîntem nici socialişti, nici liberali. Creştini sîntem, şi ne facem un titlu de glorie din această calitate, dar nu ştiu în ce măsură cei care pretind, în Parlamentul European, că ar fi creştini, sînt cu adevărat. Mă refer, în primul rînd, la grupul PPE, marcat de politica violent-reacţionară şi antiromânească a fostului prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, vicepreşedinte al acestui grup politic, secondat de ceilalţi agenţi ai Budapestei, din UDMR, în frunte cu ,,satana în sutană”, Lászlo Tökeş. M-am întîlnit cu Hans Gert Pöttering, în ultima lui zi ca preşedinte al Parlamentului European, dar am avut cu el doar o discuţie protocolară, în continuarea dialogurilor noastre de la Rabat şi Bucureşti – nicidecum n-a fost vorba de vreo cerere a mea de afiliere la PPE. Am avut scurte convorbiri şi cu Jean Marie Le Pen, şi cu mulţi alţi lideri europeni, colegi cu mine în forul legiuitor al continentului, însă noi am păstrat o atitudine foarte prudentă, fiindcă noile grupuri politice în curs de formare fie contestă Tratatul de la Lisabona, fie sînt alcătuite din euro-s ceptici, fie neagă existenţa Holocaustului. Aşa că, deşi ni s-a făcut o curte asiduă, noi am refuzat afilierea la astfel de grupuri, din motive politice, doctrinare şi chiar istorice. Eu nu vreau să pierd timpul cu explicaţii în faţa românilor care muncesc în Europa şi a familiilor acestora rămase acasă, atunci cînd voi fi întrebat de ce m-am asociat la o grupare politică ce acţionează împotriva unificării Europei şi a Tratatului de la Lisabona – această Constituţie a bătrînului continent, pe care PRM a votat-o în Parlamentul României la 4 februarie 2008. Nu vreau să contribui, în nici un fel, la temerea a cca. 4 milioane de români că îşi vor pierde locurile de muncă din străinătate, pe fondul ostilităţii faţă de imigranţi, în condiţiile în care economia României nu funcţionează, iar şomajul intern este din ce în ce mai accentuat. În ceea ce priveşte Holocaustul, lucrurile sînt clare şi cred că am dreptul moral, ca doctor în Istorie, ca doctorand în Teologie şi ca sociolog al religiei să spun o opinie avizată: da, acesta a existat în Europa, din nefericire, am văzut, cu ochii mei, două lagăre ale morţii, Buchenwald (în 2002) şi Auschwitz (în 2004), iar liderii politici ai Planetei au datoria să facă tot posibilul ca asemenea orori să nu se mai repete. Românii n-au nici un motiv, dar absolut nici unul să îl simpatizeze pe Adolf Hitler chiar şi numai pentru faptul că alianţa lui cu Stalin, din 1939, a facilitat răpirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, iar Diktatul de la Viena, din 1940 – prin care Hitler şi Mussolini au dat o satisfacţie brutală Ungariei horthyste – a însemnat pierderea Ardealului de Nord-Vest şi moartea, în chinuri groaznice, a unui mare număr de români. Lucrurile astea trebuie spuse, repetate şi învăţate la şcoală, fiindcă ele s-au întîmplat şi i-au adus Poporului Român sînge şi lacrimi. Resping, de asemenea, insistenţele obraznice şi interesate (din punct de vedere material) ale acelora care tot încearcă să culpabilizeze Poporul Român, acuzîndu-l de uciderea a cca. 400.000 de evrei. Numai minciuni! În realitate, românii i-au apărat şi i-au salvat pe foarte mulţi evrei, şi acest comportament omenesc a fost recunoscut chiar de liderii sionismului, în frunte cu Wilhelm Filderman şi marele rabin al Genevei, Al. Şafran. Dacă evenimentele istorice nu vor fi puse pe făgaşul lor adevărat, atunci se vor naşte confuzii şi conflicte, de care umanitatea şi, mai ales, tînăra generaţie nu au nevoie. Au trecut aproape 65 de ani de la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial şi nimeni n-are dreptul să falsifice adevărul şi să pună la stîlpul infamiei ţări şi popoare întregi. Ca membru al Parlamentului European şi ca patriot român, eu mă voi lupta ca adevărul să triumfe. Am spus toate astea acum pentru că subiectul a fost readus în actualitate şi nişte minţi înfierbîntate iar ne acuză pe noi, românii, de toate păcatele iadului, în loc să ne pupe mîinile. Aceasta este una dintre pietrele de încercare ale iubirii de ţară: cum se raportează politicienii români la falsurile grosolane ale unor agitatori şi impostori evrei, care încearcă să jongleze cu românii cum o fac cu ovulele, la maghiarizarea forţată a Transilvaniei şi la situaţia românilor din Basarabia şi Bucovina. În afară de noi, cei de la PRM, nimeni n-are curajul să spună lucrurilor pe nume. Toţi evită subiectele astea, sau se fofilează, şmechereşte. A zis Băsescu ceva despre invenţiile aberante ale aşa-zisei Comisii Ellie Wiesel, personaj care şi-a permis, ca aici, la Bucureşti, de faţă cu aşa-zisul şef al Statului Ion Iliescu, să ne insulte cu acuzaţia ,,România a ucis, a ucis, a ucis”?! Nu numai că Băsescu habar n-are despre ce e vorba, dar el s-a dus la Muzeul Holocaustului, a plîns în mod artificial şi regizat, şi a consfinţit, prin tăcerea lui laşă, minciuna afişată acolo, conform căreia România a omorît 400.000 de evrei. A zis ceva Băsescu despre maghiarizarea, în pas de gîscă, a unor zone vaste din Ardealul Românesc, unde românii nici nu mai pot intra? Aiurea, numai joc de glezne şi panglici pe gură, în speranţa că îi va păcăli şi pe români, şi pe unguri, ca să le obţină voturile. Departe de a ,,băga în buzunar” 1.000.000 de voturi ale naţionaliştilor români, cum delirează Ion Cristoiu şi un pupil nereuşit al lui, Gh. Voicu, de la ziarul ,,7 Plus”, acest Băsescu a înfuriat pe toată lumea. De ce? Fiindcă el nu s-a dus acolo ca turist, sau ca pacient al Băilor Tuşnad, ci ca şef al Statului Român, statut pe care l-a expus unei umilinţe fără precedent. Ne amintim, cu toţii, că Ceauşescu îi făcea pe unguri să cînte ,,Deşteaptă-te, române!” şi să joace ,,Hora Unirii”. Neîndoielnic, şi din acest motiv s-au coalizat ungurii împotriva lui, avîndu-l ca port-drapel pe agentul plătit Lászlo Tökeş, în decembrie 1989, şi, pînă nu l-au văzut ciuruit de gloanţe, nu s-au lăsat. Au urmat doi şefi de Stat capitularzi, care i-au cocoţat pe ungurii şovini în capul românilor, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, şi un al treilea, Traian Băsescu, care a pus bomboana pe colivă, provocîndu-i pe iredentişti şi căutînd-o cu lumînarea, în mod golănesc, pînă a fost fluierat şi huiduit. Aşa ceva, repet, e fără precedent! Presa portocalie a dat, cu această ocazie, măsura lichelismului ei cointeresat. Priviţi un titlu de-a dreptul jenant, pe pagina I a ziarului ,,Curentul”: ,,Băsescu a trecut testul huiduielilor ungureşti”. Decît aşa trecere, mai bine lipsă. Acest Băsescu era acolo – subliniez, pe teritoriul României, nu al Ungariei – nu pe post de Bănel Nicoliţă, să-l huiduie suporterii beţivi ai lui Ujpest Budapesta, ci în calitate de şef al Statului Român. Huiduindu-l pe Băsescu, huliganii unguri, care mănîncă pîine românească, ne-au huiduit şi pe noi toţi, la noi în ţară. Şi asta nu e bine. Mai arătaţi-ne un singur şef de Stat în Europa, care atunci cînd pomeneşte de Constituţie, e huiduit de mii de conaţionali. Haideţi să ne uităm la ţările unde există astfel de probleme ale minorităţilor. Aşa se poartă bascii cu Regele Spaniei? Poate că i-ar duce mintea, dar Juan Carlos nu le dă ocazia, îşi ţine rangul, nu se bagă între ei, nu le flutură eşarfe roşii, ca la tauri. Se duce Vladimir Putin între ceceni, să-i zgîndăre? Nici pomeneală. Numai Băsescu are magnet la huiduieli. Aşa şi-a căutat-o el, cu lumînarea, şi la 18 decembrie 2006, cînd a încercat să intre în Istorie pe scurtătură, ca mare luptător anticomunist, după ce fusese, o viaţă întreagă, şi comunist, şi securist. Mai ţineţi minte? Îşi tocmise şi spectatori de gală, pe Lech Wallesa, pe Mihai de Hohenzollern, galerie care ar fi trebuit să certifice că fostul marinar bişniţar s-a metamorfozat în personaj providenţial. Din păcate pentru Băsescu, noi, cei de la PRM, i-am dat de gol impostura şi i-am băgat pe gît acel Raport mincinos şi antiromânesc, administrîndu-i şi o porţie zdravănă de huiduieli. Aşa că n-a cîştigat, el, atunci, voturile anticomuniştilor, nu le-a cîştigat, acum, nici pe cele ale naţionaliştilor. Dar el se antrenează, vîrtos, trage cu dinţii, cloceşte tot felul de evenimente, doar-doar se alege cu vreun cîştig. Altă publicaţie slugarnică este, spre surprinderea mea, ziarul ,,7 Plus”, unde, în urmă cu cca. 2 săptămîni, apăruse mizeria intitulată ,,Ce jigodie eşti, Românie!”. Iată că publicaţia asta recidivează în prostie şi publică o inepţie cu titlul ,,Băsescu şi-a băgat în buzunar voturile naţionaliştilor”. Curioşi din fire, noi ne-am uitat în buzunarul acestui Cetăţean Turmentat şi n-am văzut decît o sticlă de băutură, nicidecum peste 1.000.000 de voturi, cum bate cîmpii acest ziar vopsit ca o sorcovă. Nu-mi propun să fac o revistă a presei, dar e de datoria mea să atrag atenţia cînd cineva o i-a razna pe o temă atît de delicată. Haideţi, să vedem împreună cine şi cum formează opinia publică în ţara asta, ce stă în spatele acestor aberaţii – prostia, sau promisiunea unor cîştiguri? Citez: ,,Practic, lăsîndu-se fluierat de cîteva sute de tineri maghiari, preşedintele a cucerit, definitiv, inima Ardealului, vîrîndu-şi, totodată, în buzunar, cel puţin un milion de voturi aparţinînd naţionaliştilor. Într-o perioadă în care încrederea populaţiei în preşedinte este în cădere liberă, huiduielile şi apostrofările i-au adus acestuia mai multe beneficii decît şapte paranghelii populare şi zece băi de mulţime la un loc” – am încheiat citatul. Peste asta nu se poate trece. Carevasăzică, în capul lui Gh. Voicu – repet, ucenicul lui Ion Cristoiu – imediat cum Băsescu a făcut ,,tura beţivului” prin faţa altor beţivi şi ăia au dat cu ,,huo” după el, cel puţin 1.000.000 de voturi ale naţionaliştilor români au zbughit-o în buzunarul lui! Cu alte cuvinte, votanţii mei, ai lui Funar şi ai altor patrioţi români au uitat, fulgerător, în numai cîteva secunde, cine s-a milogit, tot timpul, de UDMR-iştii şovini să intre la guvernare şi ce slugarnic este Emil Boc faţă de agentul maghiar Zoltan Arpad Paszkany, căruia i-a dat mari sume din banii publici, ei încolonîndu-se, docili, la spatele cuiva care merge, bezmetic, nici el nu ştie unde, dar e clar că pe trei cărări! Vedeţi ce simplu? Încă o înscenare de-asta, la cacealma, şi nu numai România, ci şi toată Europa se va da în vînt după sosia dîmboviţeană a lui Poppeye Marinarul. Dar, cel mai scîrbos lacheu rămîne Ion Cristoiu. La Antena 3, Piticul Utecilă a dat ochii peste cap timp de o oră şi l-a făcut pe analfabetul Băsescu, efectiv, genial! Iar în ,,Jurnalul Naţional” a dat un titlu de un lichelism dezgustător: ,,Preşedintelui i-a ieşit atît de bine, de parcă el ar fi regizat totul”. Aşadar, e bine că şeful Statului Român a fost fluierat şi huiduit. Atunci, s-o facă în fiecare zi, ce mai aşteaptă? Dacă asta e reţeta succesului electoral, să se lase şi bătut – reuşita va fi garantată! Încă o dată mă văd nevoit să întreb: ce fel de şef de Stat e ăsta? La demnitatea ţării nu se gîndeşte chiar niciodată? E posibil ca el să se bucure că a scăpat cu viaţă din labele unor indivizi certaţi cu Legea? Că totul a fost un aranjament ordinar, acesta e cuvîntul, între Băsescu şi şovinii unguri o dovedesc, fără nici un dubiu, asigurările date de Viktor Orban, Laszlo Tökeş şi Marko Bela că etnicii maghiari îl vor vota pe el, pe Băsescu! Mai clar decît atît nici nu se poate. Poate vreţi să ştiţi ce-aş fi făcut eu într-o asemenea situaţie? În primul rînd, nu m-aş fi pretat la provocarea asta, pe cît de vicleană, pe atît de penibilă. Dacă, totuşi, s-ar fi petrecut o astfel de scenă, tunurile cu apă i-ar fi răcorit pe huligani în cîteva secunde. De ce-ar pune Jandarmeria furtunul doar pe suporterii beţi de la un meci de fotbal şi n-ar acţiona, la fel, şi în cazul unor infractori mult mai periculoşi şi agresivi? Legea prevede sancţiuni severe pentru ,,ofensă adusă autorităţii”. Fine del primo tempo. Secondo tempo. Adică, partea a doua a acestui film de desene animate, cu Poppeye Marinarul în prim-plan. Luni seară, între orele 20 şi 21, Băsescu i-a telefonat lui Videanu, căruia, printre plescăieli şi hăhăieli, în stilul lui de neam prost, i-a zis cam aşa: ,,Adiţă, eşti mare! Prim-ministru te fac! I-am luat electoratul lui Vadim! Alegerile prezidenţiale sînt ale noastre!” Dar, ce se petrecea la acea oră? Exact atunci, la Antena 3, Cristoiu îl lăuda cu gura pînă la urechi şi îl făcea de-a dreptul genial. Ce Shakespeare? Ce Napoleon? Pazvante Chiorul să trăiască! Ce rol o fi avut Adriean Videanu în toată tărăşenia asta, de-a dreptul infantilă, nu ştim. Ceea ce ştim este că Băsescu se agaţă, cu disperare, ca înecatul de un fir de pai, de orice i se năzare lui, pentru a candida la Preşedinţie şi a-şi impresiona adversarii. Îi spun, încă o dată: n-are nici o şansă, dar absolut nici una. Preşedintele României voi fi eu, sau va fi cine vreau eu! Am să abordez, în încheiere, şi alte subiecte. 1) La recomandarea lui Adriean Videanu, Tr aian Băsescu s-a dus la Roşia Montană să-i ajute pe mafioţii de la ,,Gold Corporation”, iar aceştia i-au promis o mare sumă de bani pentru campania electorală. Partidul România Mare atrage atenţia faţă de jocul periculos în care s-a angajat Băsescu în fruntea bandei PD-L, pentru exploatarea şi scoaterea din ţară a marilor zăcăminte de la Roşia Montană – 800 de tone de aur şi 2000 de tone de argint. Adăugăm la acest jaf ipotetic (dar sigur, în eventualitatea unui nou mandat al lui Băsescu) şi distrugerea rezervaţiei naturale şi a rezervaţiei arheologice din acea zonă. 2) Tot bani, foarte mulţi bani, i-a promis lui Băsescu şi Madam Plăcintă. În campania din anul 2004, aceasta i-a dat lui Băsescu 500.000 de euro. Acum, după 5 ani, cererea s-a triplat, mai ales că afacerista din Focşani a devenit ministru: gurile rele vorbesc de 1.500.000 de euro promişi pentru campania electorală. Dar, marele ,,aspirator” de fonduri rămîne Elena Udrea. Ce jaf poate să facă Nimfa din Pleşcoi, în toată ţara, nu se poate povesti! 3) În goana lui, bezmetică, după un nou mandat, Băsescu cere bani de peste tot, dar şi dă bani – nu de la el, fireşte, ci bani publici. Sursele noastre din SUA ne-au relatat că el a promis o donaţie de 100 de milioane de dolari pentru Administraţia de la Casa Albă, precum şi cumpărarea celor 48 de avioane vechi F-16, contra sumei de 4,5 miliarde de euro. Dacă planul acesta diabolic (pentru care face lobby şi George Söröş) va reuşi, contractul va fi semnat într-un cadru festiv în SUA, iar Băsescu va fi primit de Barack Obama. Noi ne îndoim, dar, vorba aia, vom trăi şi vom vedea. 4) PRM va sesiza Agenţia Naţională de Integritate să-l cerceteze pe Traian Băsescu, despre care avem informaţii că primeşte de la Compania norvegiană Klavenes, din 1992 şi pînă acum, o rentă viageră de 150.000 de dolari pe lună. Iată cum stau lucrurile. În anul 1992, cînd Băsescu era ministrul Transporturilor, în Guvernul Theodor Stolojan, el a vîndut nu mai puţin de 30 de nave ale flotei comerciale româneşti către norvegienii de la Klavenes. Există, de altfel, şi un document oficial semnat de acest mafiot, în care se vorbeşte de afacerile cu firma din Norvegia. Cu acel prilej, a fost încheiat un contract prin care norvegienii se obligau să-i plătească lui Băsescu 150.000 de dolari pe lună, rentă viageră – adică pentru tot restul vieţii. Aşadar, din 1992 şi pînă în prezent, Matrozul Chior a primit aproape 30 de milioane de dolari… O copie a acestui document incendiar se află la chestorul Virgil Ardelean, de-aia nu poate fi schimbat acesta din funcţie. 5) Începînd de la data de 21 iulie 2009, publicaţiile ,,Tricolorul” şi ,,România Mare” NU vor mai fi difuzate prin RODIPET. Fireşte, pentru o vreme, tirajele vor fi diminuate, dar, cine doreşte, poate citi cele două gazete pe Internet. Această măsură radicală a fost dictată de comportamentul absolut criminal al mafiotului internaţional Hassan Awdi, căruia Guvernul Adrian Năstase i-a făcut plocon firma de difuzare RODIPET. Gurile rele spun că Ovidiu Muşetescu a încasat atunci o şpagă de c îteva milioane de euro, pe care a împărţit-o cu şeful său. Musulmanul respectiv are dublă cetăţenie: libaneză şi americană. El lucrează la cacealma, dînd tuturor de înţeles că e şi agent C.I.A., şi agent S.R.I. Nimeni nu are ac de cojocul banditului, care i-a mituit şi pe cei de la AVAS, şi pe cei de la Poliţie. Mircea Ursache a primit şi el şpagă, de ordinul mai multor sute de mii de euro, de-aia tace ca mortu-n păpuşoi. În cîţiva ani, Hassan Awdi a devenit fabulos de bogat (are vile la Miami – S.U.A., în Brazilia, în Liban, numeroase alte proprietăţi), deşi atunci cînd s-a pripăşit în România umbla în şlapi şi avea jeg în urechi. Astăzi, acest ticălos refuză să plătească trustului meu de presă peste 1 miliard de lei vechi. Totul are o limită. Pînă aici! Trebuie să închidem robinetele jafului şi bătăii de joc. Pe alţii, borfaşul i-a jefuit de sute de miliarde de lei. Habar n-are comunitatea oamenilor de afaceri arabi ce rău imens le face tuturor musulmanilor din România acest infractor înrăit pe nume Hassan A wdi. De ce n-are nimeni curajul să-l aresteze? Am spus toate acestea ca răspuns dat acelora care se întreabă de ce nu se găsesc de vînzare publicaţiile mele, ,,România Mare” şi ,,Tricolorul”.